„Precum salamandrele, supraviețuim în focul său“ (Richard Ellman)
Samuel Beckett (1906-1989), laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1969, dramaturg, prozator, poet irlandez de expresie engleză și franceză, rămâne în cultura universală prin acuitatea cu care a investigat drama omului care nu știe de ce există. Unul dintre cei mai reprezentativi exegeți ai săi, Richard Elmann, consideră că unicitatea lumii sale literare constă în felul în care a știut să dea voce la tot ceea ce este decrepit, mutilat, inarticulat, conturând bărbați și femei la limita rațiunii lor, surprinși dincolo de mască și pretenții, dincolo de revendicarea unei existențe semnificative.
Scrisă în limba franceză, cu titlul „Fin de partie“ și tradusă în engleză de Beckett însuși, cu titlul „Endgame“, piesa „Sfârșitul jocului“ a fost montată pentru prima dată în 1957, la Royal Court Theatre din Londra. Acest text dramatic și „Așteptându-l pe Godot“ sunt considerate cele mai importante piese ale sale, ca valoare estetică și ca număr de montări pe scenele lumii.
Spectacolul lui Szabó K. István aduce, pentru prima dată, în repertoriul Teatrului Tineretului numele lui Samuel Beckett. Acest spectacol este o luntre în care te urci și te lași purtat, eliberator, de undele unui fluviu mort ce se varsă în neant. Înaintezi printre șoapte și umbre, învăluit de poezia nimicului, contemplând stingerea lumii, în punctul în care jarul se transformă în cenușă. Participând la combustia acestei lumi, te eliberezi de răutatea fiecărei zile: precum salamandrele, supraviețuim în focul său.
Raluca NACLAD, consultant artistic