Sfârşit previzibil pentru mega-ancheta DNA de la Permise

* Doar un agent şef a fost trimis în judecată

* Stanciu Pardos a falsificat registrele şi a ”produs” şoferi peste noapte

* Şefii şi ofiţerii cercetaţi au fost scoşi nevinovaţi

Ancheta de acum trei ani, cu descinderi, poliţişti şi mascaţi care au încărcat dosarele şi calculatoarele de la Serviciul Permise şi le-au dus la DNA Bacău, s-a finalizat ieri. După ce au fost cercetaţi câţiva şefi şi alţi ofiţeri, care au fost scoşi de sub urmărirea penală, anchetatorii au trimis în judecată un fost adjunct, intermediarul şi câţiva beneficiari.

Stanciu Pardos (39 de ani), agent şef în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere Neamţ, este acuzat de fals intelectual, uz de fals şi complicitate la conducere fără permis. Procurorii au stabilit că, între 2008 şi 2009, Stanciu Pardos a eliberat permise de conducere unor persoane, toate din Târgu Neamţ, care nu au trecut pe la şcoala de şoferi, darmite să mai dea examen. Este vorba despre Emanuel Dumitru Mihai (36 de ani), Valerică Cristescu (42 de ani), Cristian Cojocaru (41 de ani) şi Gheorghe Lăcătuş (40 de ani). Acesta din urmă nu doar că n-a făcut şcoala de şoferi, dar n-a urmat niciodată cursurile unei şcoli obişnuite.

Potrivit actului de inculpare, Cristian Cojocaru era intermediarul între amatorii de permis şi adjunctul de la acea vreme, Stanciu Pardos. „Afacerea” a ieşit la iveală imediat după ce un individ a trebuit să dea 2.500 de euro intermediarului pentru un permis de conducere. Teodor P. i-a dat, dar i s-a părut exagerat de mult şi când a văzut că nu intră în posesia documentului s-a adresat procurorilor DNA Bacău. Ancheta a început în 2009, fiind vizat inclusiv şeful serviciului, dar şi poliţişti din IPJ Neamţ. În urma cercetărilor, DNA Bacău a dat soluţie de netrimitere în judecată faţă de ofiţeri şi subofiţeri şi, la finele anului 2011, a trimis restul anchetei la  Parchetul Neamţ, unitatea competentă.

* Mii de euro pentru un document

Anchetatorii au stabilit că Stanciu Pardos a profitat de schimbarea metodologiei de implementare în baza de date a evidenţei titularilor de permise de conducere, dar şi de modul defectuos de întocmire şi păstrare a evidenţelor manuale. Anterior anului 1996, când s-a trecut la evidenţa computerizată, se ţinea un registru în cadrul serviciului, în care erau lăsate spaţii goale pe care fostul adjunct de la Permise le-a putut completa cu datele necesare solicitanţilor, prin care se atesta că aceştia aveau permise dobândite înainte de 1996. Astfel, cei care n-au absolvit niciodată o şcoală de şoferi şi n-au dat examen se puteau trezi peste noapte conducători auto, după ce declarau pierdut primul permis şi apelau la Cristian Cojocaru şi la „relaţiile” lui. Aşa au procedat cei trei, dar nu şi denunţătorul. Procurorii au arătat că acesta a revenit acasă la finele lui 2008, din Italia, unde muncea şi a vrut să dea pentru permis. Aşa a ajuns să-l cunoască pe Cristian Cojocaru, care i-a spus că-i face rost de permis în schimbul a 2.500 de euro, bani pentru ”cunoştinţele” din sistem. Teodor P. i-a dat întâi 1.500 de euro şi după câteva zile restul, a plătit taxa de permis şi împreună cu două poze şi buletinul a mers cu intermediarul în Piatra Neamţ, la un birou de copiat unde au obţinut tipizatele, completate doar cu datele solicitantului de preschimbare a permisului şi categoriile pentru care, chipurile, a avut permis. Dosarul  a fost depus de Cojocaru la ghişeu, care i-a spus lui Teodor că în două săptămâni va avea permis.

Când a văzut că trece aproape o lună şi nu intră în posesia documentului, acesta a făcut plângere la DNA Bacău şi apoi l-a sunat pe intermediar, care i-a dat permisul abia după alte două săptămâni. În tot acest timp, intermediarul, dar şi lucrătorii de la Permise au fost supravegheaţi. Anchetatorii au înregistrări din care reiese că Cristian Cojocaru se ferea să vorbească direct şi-i cerea lui Teodor să se întâlnească faţă în faţă. Asta după ce îl întreba de „aceia doi jumătate” (cei 2.500 de euro daţi) dacă i-a dat sigur cuiva. La o asemenea discuţie, intermediarul l-a asigurat pe „client” că-i va da înapoi dublul sumei, dacă nu  ”rezolvă”.

*Un „şofer” a primit permisul în Italia

Anchetatorii au arătat că în acest mod au procedat Cojocaru şi Pardos şi cu ceilalţi indivizi. Rolul adjunctului era de a „face” ca susţinerea solicitantului din tipizate, cum că a avut permis, să devină reală în evidenţa serviciului. Ceea ce era uşor, având în vedere că era singurul care avea acces la registre, unde completa spaţiile lăsate goale anterior şi apoi confirma situaţia şi pe fişa deţinătorului din dosar. Aşa a fost în cazul lui Valerică Cristescu, pentru care agentul şef adjunct a atestat că a obţinut permis de conducere la data de 1 octombrie 1992. Acesta era în Italia când a găsit pe cineva care i-a rezolvat problema cu permisul, pentru 700 de euro.  Nici n-a fost nevoie să fie prezent în România la depunerea actelor, iar după patru luni a primit permisul pentru categoriile B, C şi E direct în Italia, unde se afla.

Valerică Cristescu nu a folosit, totuşi, permisul. Spre deosebire de analfabetul Gheorghe Lăcătuş care, din octombrie 2008, de când a devenit ”şofer” şi până în iulie 2012, a avut nu mai puţin de 15 amenzi de circulaţie. La audieri, el a declarat, nonşalant, că a făcut şcoala de şoferi în 1991 dar nu mai ţine minte unde şi că a lucrat ca şofer profesionist până în 2008. Susţineri nereale, singura dovadă a trangenţei lui cu şofatul fiind amenda dată de Judecătoria Târgu Neamţ, în 2000, pentru conducere fără permis, faptă comisă în 1999.

* Locul de întâlnire – un restaurant din Precista

Procesul se va derula la Tribunalul Neamţ, printre martori fiind şi doi funcţionari din cadrul Servicului Permise din perioada pre-informatizată, acum pensionaţi. Din anchetă a mai reieşit că singurul care avea acces la registrele de permise era Stanciu Pardos, care a predat, în 2007, arhiva şi gestionarea acesteia.

La audieri, el a negat că-l cunoaşte pe Cristian Cojocariu, deşi din înregistrările discuţiilor telefonice şi din filmările făcute reieşea clar cât de bine se ştiau. În rechizitoriu se arată că în perioada aprilie – iunie 2009 cei doi s-au întâlnit de multe ori şi au discutat cifrat la telefon despre „piatră” şi „lemne”, în condiţiile în care acesta era codul folosit pentru a disimula înţelegerea dintre ei şi discuţiile despre ”clienţi”. Locul de bătut palma era un restaurant din cartierul Precista, unde se puneau la punct amănuntele.

Parte din probele adunate de procurorii Parchetului Neamţ şi DNA Bacău au fost cuprinse şi într-un alt dosar, disjuns din acesta. Acestea fac obiectul anchetei extinse ce-l vizează tot pe agentul Stanciu Pardos şi pe alţi „clienţi”, dar şi pe autorul unor înscrisuri nereale din documentele Serviciului Permise.