Astăzi este prăznuit Sfântul Stelian Paflagonul, considerat protector al pruncilor şi al familiei creştine. Sfântul Stelian s-a născut în veacul al şaselea, în Adrianopole, în provincia Paflagonia (aflată în Turcia de astăzi). Încă din fragedă pruncie, Stelian a iubit viaţa de asceză, dorind să-şi cureţe sufletul prin post şi rugăciune. Cu toate acestea, el nu s-a retras complet din lume, ci prefera să meargă între oameni pentru diverse faceri de bine, reîntorcându-se apoi în mica lui peşteră, pentru liniştire şi rugăciune.
Tradiţia spune că, într-o noapte, în timp ce se ruga Lui Dumnezeu să-i dea putere pentru a-i ajuta pe ceilalţi, sfântul Stelian a simţit o prezenţă dumnezeiască, fiind cuprins de slava cea mare a Sfântului Duh. A doua zi, a ieşit din peştera sa cuprins de o bucurie şi pace duhovnicească pe care nu le mai cunoscuse înainte.
Lucrurile s-au lămurit atunci când Stelian a întâlnit un copil bolnav, pe care încerca să-l consoleze, ca de obicei. Atunci când sfântul şi-a pus palma peste creştetul micuţului, a simţit o mare putere trecând prin mâna sa şi revărsându-se asupra copilului suferind. Copilul şi-a revenit imediat şi, de atunci înainte, chilia Sfântului Stelian a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru bolnavi şi suferinzi, căci mulţi dintre aceştia se însănătoşeau.
Sfântul Stelian s-a preocupat în principal de copii, şi de cei neputincioşi trupeşte, dar şi de cei care aveau nevoie de îndrumare duhovnicească. Se spune că familii din toate categoriile sociale au încredinţat Sfântului Stelian educarea copiilor lor. De aceea, el a fost nevoit să găsească un spaţiu mai mare, fiind ajutat şi de alţi monahi pentru a se putea îngriji de atât de multe suflete.
A înfiinţat prima grădiniţă din lume
Sfântul Stelian a înfiinţat, astfel, prima grădiniţă din lume, unde mamele îşi puteau lăsa copiii în siguranţă, în timp ce se îngrijeau de treburile zilnice. Stelian va deveni şi protectorul copiilor nenăscuţi, multe femei căpătând darul naşterii de prunci, prin rugăciunile sfântului.
Se spune că o trăsătură definitorie a chipului Sfântului Stelian a fost bucuria senină reflectată într-un zâmbet care nu i se ştergea niciodată de pe buze. Chiar şi atunci când a fost înmormântat, chipul său încă păstra acel zâmbet discret al luminii dumnezeieşti.
Din anul 1736, Moaştele Sfântului Stelian se păstrează la Biserica Sf. Stelian – Lucaci din Bucureşti, fiind dăruite acestei biserici de către Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti.
În fiecare an, în ziua de pomenire a Sfântului, racla este scoasă în curtea sau pridvorul bisericii, spre închinare credincioşilor. Fragmente ale Moaştelor Sfântului Stelian se află, de asemenea, la Biserica Mihai-Vodă şi la Biserica Icoanei din Bucureşti.
Irina NASTASIU
