Astăzi, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon, unul dintre cei mai cunoscuţi şi îndrăgiţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Pantelimon a văzut lumina zilei în anul 284, în cetatea Nicomidiei, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului Maximian Galeriu, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost Pantoleon, adică “cel în toate puternic ca un leu”. Mama lui Pantoleon, Evula, Îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creştină. Adesea, mama îi vorbea lui Pantoleon despre mântuirea sufletului şi despre tainele credinţei în nemurire.
După moartea mamei, tatăl îl trimite pe Pantoleon să înveţe la şcolile păgâne ale timpului. După ce termină Şcoala de Medicină din Nicomidia, tânărul Pantoleon este încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales medicul său personal.
Minunea învierii copilului muşcat de năpârcă
Schimbarea cea mai mare din viaţa Sfântului Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii acestuia cu bătrânul creştin, Ermolae, preotul unei biserici din Nicomidia, care îl învaţă că numai Hristos este singurul doctor adevărat, al sufletelor şi al trupurilor.
Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele Lui Hristos şi îndată copilul se ridică, iar năpârca muri. Impresionat de această minune, Pantoleon se va boteza, primind numele de Pantelimon, care înseamnă “cel cu totul milostiv”.
După primirea Sfântului Botez, Pantelimon începe să vindece, în chip minunat, bolile incurabile, iar neputinţele de tot felul pier în faţa iubirii şi credinţei sale. Urmând cuvintelor Mântuitorului, îşi împarte toată averea săracilor, tămăduind boli şi neputinţe, fără a primi niciun ban în schimb. De aceea, Sfântul Pantelimon este numit şi “doctor fără de arginţi”.
Mucenicia
După ce medicii – invidioşi pe succesul lui Pantelimon – îl denunţară pe acesta împăratului Maximian, sfântul va fi supus unor chinuri groaznice. A fost legat de un stâlp, iar trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier. Rănile i-au fost arse cu făclii aprinse, însă torţele s-au stins, iar rănile sfântului s-au vindecat.
Apoi, a fost scufundat în plumb topit şi aruncat în mare, legat de un pietroi, aruncat apoi fiarelor sălbatice, din toate aceste încercări fiind izbăvit de Hristos.
Văzând acestea, împăratul s-a înfuriat şi a dat ordin ca Pantelimon să fie legat de o roată cu lame ascuţite, care, rostogolindu-se de la înălţime, în faţa întregului oraş, să-l omoare. Hristos însă l-a eliberat pe sfântul mucenic, iar roata a ucis un număr mare de necredincioşi. Maximian a dat atunci ordin ca Pantelimon să fie decapitat, iar trupul să fie aruncat în flăcări.
În acel moment au răsunat din cer următoarele cuvinte: “Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de-acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor. De aceea, numele tău nu va mai fi Pantoleon, ci Pantelimon.”
Se spune că, în momentul decapitării sfântului, din rana lui nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat a rodit în acel moment. Pentru a-i împiedica pe creştini să ia trupul sfântului, păgânii l-au aruncat în foc, însă o altă minune a mărturisit vrednicia acestuia. Credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al lui Pantelimon şi l-au îngropat cu mare evlavie, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.
Moaștele Sfântului Pantelimon
Capul Sf. Pantelimon se păstrează la Mănăstirea Sfântul Pantelimon („Rusikon”) de la Muntele Athos. Părți din moaștele sfântului Pantelimon se află și în România, acestea fiind aduse din Orientul apropiat de către preotul Dimitrie Popescu și donate, în anul 1931, catedralei episcopale din Constanța. Au fost așezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar.
În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galați, și astfel, Preasfințitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaștele Sf. Pantelimon la Galați, unde au rămas până în anul 1993, când, odată cu reînființarea Arhiepiscopiei Tomisului, IPS Lucian Florea a readus sfintele moaște la Constanța, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.
Pe data de 26 iulie a fiecărui an, în ajunul prăznuirii sfântului, Arhiepiscopul Tomisului conduce procesiunea cu moaștele Sf. Pantelimon pe străzile municipiului Constanța.
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor.
Obiceiuri şi tradiţii
Tradiţia spune că, în ziua de Sf. Pantelimon, cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească, frunza teiului se întoarce pe dos, semn că vara se duce şi lasă în locul ei iarna. În această zi, oamenii mănâncă porumb şi dovlecei, pentru a fi mai viguroşi în timpul iernii. În ziua de Sf. Pantelimon se împart multe fructe, pentru ca poamele să nu fie viermănoase anul următor.
Oamenii se roagă Sfântului Pantelimon pentru a le feri gospodăriile de grindină şi pentru a aduce noroc celor care călătoresc. În acelaşi timp, Sf. Mucenic alungă paguba, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb.
Irina NASTASIU
