Semnele vremii noastre – Dialog cu părintele Iustin Pârvu

• „Rugăciunea adevărată e atunci cînd mintea coboară în inimă”

–         Părinte, am impresia că în ziua de azi, mai mult ca oricînd, omul caută şi aşteaptă miracole. Aşteaptă să se îmbogăţească prin miracol, să cîştige orice competiţie sau examen prin miracol, să se însănătoşească tot prin miracol …! De asta vin la Biserică, cei mai mulţi, ca să li se împlinească nişte dorinţi, nişte lucruri deosebite pe care le au în suflet, în minte. Este Biserica locul în care se înfăptuiesc dorinţele cele mai neaşteptate ale omului?

–         Cine vine la Biserică pentru a-şi satisface dorinţele întîmplătoare, nu va găsi niciodată aici rezolvarea căutată. Că Biserica nu e ca o loterie la care depui un număr sau o dorinţă şi cineva o contabilizează ca să o rezolve. Vii la Biserică pentru a te îmbrăca în haina lui Iisus Hristos, pentru a simţi gustul vieţii adevărate. La Biserică vii ca la o întîlnire cu Hristos şi pentru asta te cureţi de zgura lumii. La Biserică nu vii ca să cîştigi ceva anume, vii ca să înveţi care e sensul vieţii adevărate. Cînd cîştigi ceva anume, te împovărezi; cînd ştii pentru ce trăieşti, te eliberezi.

–         Oamenii aşteaptă răspuns imediat la o rugăciune. Adică m-am rugat, am făcut cruce, de acum aştept răsplata … ! Ce puteţi spune despre acest lucru, despre această atitudine?

–         Ei, rugăciunea duce la o modelare interioară iar răspunsul la rugăciune Dumnezeu ni-l dă pe nesimţite, cînd ne întăreşte, cînd ne ajută să trecem peste încercări. Rugăciunea te ajută să te deschizi cu inima. Uitaţi, aici: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apoc. 3, 20; Ioan: 14, 23). Asta e rugăciunea, deschiderea uşii ca să intre lumina cea bună. Dar pentru rugăciune creştinul are nevoie, de cele mai multe ori, de un îndrumător. De asta sînt preoţii, călugării. Creştinul trebuie să-l întrebe pe călugărul în care are încredere cum să se roage şi acesta trebuie să-l îndrume. Că rugăciunea are şi ea regulile ei. Că te rogi formal în casă, apoi ieşi afară şi înjuri, te cerţi, pizmuieşti, te mîndreşti. Cu rugăciunea îţi cureţi sufletul. Mai vine cîte un creştin şi zice: Părinte, după ce m-am spovedit şi m-am împărtăşit am simţit că am sufletul curat, am simţit o strălucire interioară. Că aşa cum îţi pui haina curată pe deasupra, aşa trebuie să ai şi sufletul curat, ca să poţi îmbrăca şi cămaşa lui Hristos. Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea adevărată e atunci cînd mintea coboară în inimă. La asta ajung şi cei cu pregătire multă, dar şi cei care au doar evlavie şi smerenie.

–         Spune părintele Mina Dobzeu: „Nu am căutat miracole, dar am putut observa că singurul miracol este acela că eşti ortodox şi că ai şansa Sfintei Liturghii”. Ce este Sfînta Liturghie pentru un creştin?

–         Este scara pe care urcă. Şi fiecare urcă după cît este de pregătit. În timpul Sfintei Liturghii slujitorul din altar şi credinciosul sînt una, fiecare îl ajută pe celălalt să urce, să se înalţe de la condiţia de om la aceea de fiinţă îndumnezeită. Îmi mai spune cîte cineva: Părinte, eu nu mă duc în fiecare sărbătoare la biserică, dar urmăresc Sfînta Liturghie la radio sau la televizor …! Dar ce-i asta, să vezi Sfînta Liturghie la televizor?! Sfînta Liturghie înseamnă participare, înseamnă taină, înseamnă puţină nevoinţă, să îl simţi pe cel de alături. La televizor te uiţi ca la un film, fără nici un fel de implicare. Hai, să zicem că un neputincios, un bolnav se uită la televizor, ascultă la radio, dar cine e întreg să meargă la biserică. Aşa e rînduiala veche a bisericii, aşa s-a clădit această frumoasă construcţie a credinţei, cu creştinii aflaţi faţă către faţă.

 A consemnat Adrian Alui Gheorghe

(Din volumul „Semnele vremii noastre. 7 întîlniri cu Părintele Iustin Pârvu”, ediţie nouă, în pregătire)

Nota Redacției: Găzduim în Ceahlăul, începând de azi, un serial al dialogurilor Adrian Alui Gheorghe – Iustin Pârvu. Poetul față în față cu Părintele – adică teme abordate inedit și intens, despre soarta și reperele omului contemporan.

Am zis „repere”? Ei bine, chiar și într-un ziar în care e prezent faptul divers, ca oglindă a vremurilor pe care le trăim, putem găsi loc și pentru adevăratele valori, pentru reperele de care avem nevoie. Părintele Iustin Pârvu este un reper de care avem atâta nevoie și ne bucurăm că, grație scriitorului Adrian Alui Gheorghe, vă putem oferi câteva din vorbele, gândurile  și povețele sale.