„Cartea soldatului Vasile Gh. Baghiu este, în cronologia acelei perioade, una din mărturiile gulagului incipient, care se apropia de România“, spune editorul Romulus Rusan
Recomandăm cititorilor cartea „Prizonier în URSS“, semnată de Vasile Gh. Baghiu, tatăl îndrăgitului scriitor nemțean Vasile Baghiu. Amintirile soldatului Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), despre prizonieratul său sovietic, au fost scrise imediat după întoarcerea acasă, în anii cincizeci. La aproape 15 ani de la prima ediție (Editura Axa, 1998), cartea „Prizonier în URSS“ a fost publicată de Editura Fundației Academiei Civice, cuvântul înainte fiind semnat de scriitorul Romulus Rusan.
„Soarta celor 150.000 militari luați prizonieri în intervalul 23 august – 13 septembrie 1944 este tema zguduitoare a acestei cărți. Ei au fost sechestrați de fostul inamic după încetarea stării de război și după ce aceștia deveniseră de fapt aliați, abuz care încalcă toate normele războiului și care contrazice orice cutumă internațională. Cea mai eclatantă dovadă, în această privință, este fragmentul (pe care îl reproducem pe coperta a IV-a) din Memoriul la Scrisoarea trimisă, la 24 ianuarie 1945, de către regele Mihai I președintelui Statelor Unite, Franklin Delano Roosevelt. Ceea ce părea în acel moment o piraterie provizorie, cauzată de dezordinea războiului, s-a dovedit de-a lungul anilor următori abia începutul unui permanent șir de fărădelegi arbitrare și sistematice, care au ținut prizonieră o întreagă țară aproape jumătate de secol. Cartea soldatului Vasile Gh. Baghiu este, în cronologia acelei perioade, una din mărturiile gulagului incipient, care se apropia de România“, spune editorul Romulus Rusan
Vorbind despre tatăl său, scriitorul Vasile Baghiu mărturisește pe blogul personal: „Tatăl meu a făcut frontul un an, când avea 21 de ani, apoi a trecut prin iadul sovietic siberian, ca prizonier de război, timp de șapte ani. Tinerețe petrecută în lagăr. A supraviețuit. Întors acasă în 1951, și-a refăcut, cum se spune, viața: s-a căsătorit, ne-a avut pe noi, surorile mele și cu mine și a înfruntat viața în România devenită, la rândul ei, un lagăr. În anii cincizeci, când în literatura noastră se zbenguia proletcultismul, el a scris, riscându-și libertatea și viața, despre ceea ce pățise în lagărele din Karaganda. A murit în 1974 într-un accident de muncă. Eram atunci un copil de opt ani, dar am găsit caietul lui și l-am păstrat. Cu greu l-am publicat după 1989, pentru că regimul comunist, așa cum se știe, doar se cosmetizase. Memoriile lui sunt unice, dar recunoașterea lor încă nu și-a găsit epoca. Dumnezeu să-l odihnească!“
Cartea poate fi cumpărată, la prețul de 5 lei, prin comenzi online pe site-ul Memorialului Sighet, de la Editura Fundației Academia Civică.
Irina NASTASIU