* Comisarul şef Neculai Iftime nu are decât pistol de serviciu
Cei 3.700 de nemţeni care deţin peste 4500 de arme sunt monitorizaţi de un poliţist căruia nu-i plac armele. Comisarul şef Nicolae Iftimie este din 2005 şeful Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, însă în afară de pistolul de serviciu nu are vreo altă armă. Gălăţeanul Neculai Iftimie şi-a început cariera ca poliţist pe platforma Săvineşti, în 1988, ca ofiţer de Economic, a fost apoi 4 ani şeful Biroului de poliţie de pe platformă, iar din 1996 a ajuns la Bicaz, unde a fost şeful unităţii de poliţie până în 2005, când a promovat şef la Serviciul Arme în urma unui examen.
Tocmai a împlinit 25 de ani de activitate, însă se declară ferm împotriva armelor şi niciunul din cei opt subordonaţi ai săi nu are armă personală. „Niciodată nu m-am gândit că o să ajung să coordonez un asemenea serviciu, am venit aici după nouă ani la conducerea Poliţiei Bicaz, în urma unui examen şi nici acum nu-i înţeleg pe cei care îşi iau o armă”, spune ofiţerul Neculai Iftimie. Nici vânătorii sau sportivi de tir, care mânuiesc armele din pasiune şi fiindcă îşi permit să întreţină hobby-uri foarte costisitoare, nu sunt „îndrăgiţi” de şeful serviciului. „O armă înseamnă o mare grijă, o mare responsabilitate. Dacă ai armă, îţi permiţi, mai ales acum când sunt taxate drept obiecte de lux, dar nu înseamnă că dacă ţi-ai luat o armă şi ai îndeplinit anumite formalităţi şi ai achitat taxele, gata! În continuare, ai obligaţii pe care ţi le asumi. De pildă, armele letale, cum sunt puştile, trebuie ţinute în cutii, în fişete metalice, nu poţi să le scoţi decât după ce obţii autorizaţia de vânătoare şi tot aşa!”.
* „Armele de autoapărare nu sunt pentru ameninţat”
Până în anul 2000, achiziţionarea unei arme era la liber, puteai să-ţi cumperi un pistol cu gaze, de exemplu, pe baza unui act de identitate, a paşaportului sau a permisului de conducere. Scandalurile şi răfuielile dintre interlopi, cele dintre clanurile etnice, înmulţirea jafurilor armate şi a evenimentelor din locurile publice a determinat executivul să înăsprească legislaţia şi să-i oblige pe deţinătorii de arme letale şi neletale să obţină un permis. „Obţinerea unui permis de port armă nu este dificilă. Trebuie să ai 18 ani, un cazier curat, să fii săntos fizic şi psihic.
Evaluarea psihologică se face la cinci ani, deşi între timp se pot întâmpla multe cu deţinătorul de armă. Cum au mai fost cazuri la noi în ţară, când o persoană care are o armă neletală decide, într-un moment de gelozie, sau după ce a consumat alcool, să pună mâna pe armă şi să-şi facă singur dreptate. Este nevoie de o anumită mentalitate şi de responsabilitate în momentul când ai armă de autoapărare, să o foloseşti doar în acest scop, nu să ameninţi cu ea şoferul care te-a enervat”, mai spune comisarul şef Iftimie. „Pe de altă parte, trebuie să-ţi şi permiţi, mă refer aici la vânători, la colecţionari. Cei care deţin arme letale sunt vânători sau pădurari şi puţini angajaţi ai firmelor de pază. Or, ca să poţi să ai o asemenea pasiune, cum e vânătoarea, e nevoie şi de fonduri, pentru că e vorba de cotizaţia anuală de membru în asociaţia sportivă, e vorba apoi de taxa de vânătoare, care poate ajunge la câteva mii de euro, e vorba de achiziţionarea muniţiilor, ceea ce cumulat înseamnă bani mulţi. Şi apoi, tentaţia e mare, şi oamenii devin din sportivi, braconieri”.
Anul acesta, de xemplu, au fost prinşi 27 de nemţeni care au vânat în afara sezonului. „Porci mistreţi, în principal, împuşcă, dar şi ciute am găsit la Tazlău, căprioare, fazani – păsări care sunt ocrotite de lege. Oamenii consideră că dacă au o armă, pot face ce vor, iar munca noastră e foarte dificilă, având în vedere relieful judeţului, nu putem cu 8 oameni să ţinem sub control strict întreg teritoriul. Singurul eveniment produs anul trecut, însă neimputabil nouă, a fost cel cu vânătorul de la Bicazu Ardelean, care era şofer la Ambulanţă şi s-a sinucis cu puşca. În rest, la noi nu sunt evenimente sângeroase cum se întâmplă în zona de sud a ţării, de pildă”.
Din 4.558 de arme existente în judeţ, 3.700 se găsesc la persoanele fizice şi 773 la firme, iar altele sunt sub formă de exponate la Muzeul de istorie şi piese de colecţie.
* „Armele neletale sunt în mâinile patronilor de firme”
Dacă armele letale sunt preferate de pasionaţi, în schimb armele neletale sunt deţinute de o categorie anume. Sunt administratorii de firme care merg prin ţară şi în afara ţării cu valori, aur, documente asupra lor şi simt nevoia să fie în siguranţă. Armele neletale pot fi purtate de proprietar tot timpul şi nu sunt supuse unor condiţii extreme de păstrare. „Sunt arme de autoapărare, acele pistoale cu bile şi cu gaze. Pe ansamblu, numărul de arme şi numărul deţinătorilor nu este mare, comparativ cu alte judeţe din ţară, iar raportat la ţări din Europa chiar avem puţine arme. Mie nu-mi sunt deloc dragi, însă pot spune că la noi legislaţia este suficient de dură pentru a preveni efecte nedorite. Problema e la vecini, românii se aprovizionează din Bulgaria unde vânzarea de arme e neîngrădită, de exemplu. Noi stăm bine spre deosebire de ţări precum Norvegia sau Germania, unde 100 de cetăţeni dintr-o mie au arme”.
* „Important este să depistăm armele ilegale”
Cel mai important aspect al muncii poliţiştilor este de a depista armele ilegale. Sunt nerecuperate cam 1000 de arme rămase din cele două războaie mondiale şi din 1989. „Pompierii încă mai găsesc şi acum arme şi muniţii din timpul războaielor, sunt arme care e bine să fie recuperate, mai ales muniţia neexplodată. O parte importantă a activităţii noastre este şi verificarea modului în care deţinătorii de arme respectă legislaţia. Mai ales că destinaţia armelor este, conform legislaţiei noastre, de apărare sau sportivă, şi avem inclusiv arbalete în judeţ. E bine că se face evaluarea psihlogică o dată la cinci ani, pentru că în momentul când cineva îşi cumpără o armă face investigaţii care reflectă starea de sănătate din acel moment pentru o anumită perioadă de timp, însă ulterior pot apărea situaţii dramatice”, mai spune comisarul şef Neculai Iftimie.
Cristina IORDACHE