Sărbătoare de suflet în familia Dorobăţ din Piatra-Neamţ. Luna aceasta, doamna Maria Dorobăţ împlineşte de 100 de ani. Un secol de viaţă, în care a trăit şi bucurii, dar şi necazuri. A crescut copii, nepoţi şi strănepoţi, dar a fost mamă şi bunică şi pentru copiii vecinilor şi ai prietenilor. Pentru fiecare, „Bica” a avut mereu o vorbă bună, un sfat folositor şi o inimă caldă.
„M-am născut la Iaşi, la 25 februarie 1915. Eram mică, cât o ciocârlie… Am fost luată de la sânul mamei, care pe atunci avea doar 16 ani, şi dusă la bunici, ca să mă crească ei, cum o da Dumnezeu. Nu am avut niciodată amândoi părinţii lângă mine…” – îşi aminteşte doamna Maria.
A crescut la Bârlad, mutându-se din sat în sat, din cauza războiului. „Când mă îmbolnăveam, mă aşezau pe o cuvertură roşie şi îmi făceau tratamente băbeşti, aşa cum se făceau pe vremuri.” Când a trebuit să meargă la şcoală, a luat-o mama în grija ei. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, s-a refugiat pe unde a putut, mergând din oraş în oraş, când la Bucureşti, când la Bârlad, când la Vaslui.
O fire cumpătată şi o inimă bună
Momentul cel mai fericit al vieţii sale a fost cel în care l-a cunoscut pe viitorul soţ. „Soţul meu conducea pe vremea aceea o tipografie, în Vaslui. Ne-am plăcut, pentru că eram amândoi foarte echilibraţi, şi ne-am luat. Am avut împreună doi copii: băiatul meu a fost director economic la Rifil, iar fiica mea a lucrat la Ministerul Agriculturii. Astăzi, regret un singur lucru: că am rămas fără soţul meu mult timp, el murind la 78 de ani. Mi-a fost tare greu fără el toţi anii aceştia…”, suspină doamna Maria.
Servici nu a avut decât câţiva ani, fiind casieriţă la un magazin de articole sportive. În rest, şi-a dedicat întreaga viaţă familiei. A învăţat şi croitorie, lucrând pentru oamenii înstăriţi şi a fost o gospodină desăvârşită. Şi astăzi, doamna Maria împleteşte şi croşetează obiecte unicat, având o mare pasiune pentru lucrurile confecţionate manual.
„A fost o persoană care s-a respectat şi şi-a respectat şi vecinii. Aici, în bloc, a fost o persoană stimată, al cărei cuvânt cântărea greu. De asemenea, a fost o foarte bună gospodină, învăţându-i pe copiii şi tinerii din bloc cum să se comporte”, povesteşte una din vecinele şi prietenele de suflet ale doamnei Maria.
Regimul sănătos de viaţă, alimentaţia echilibrată, buna dispoziţie, firea cumpătată şi inima bună, iată secretul longevităţii Mariei Dorobăţ.
Ascultându-l pe Gică Petrescu, la o grădină de vară…
Fire boemă, doamna Maria obişnuia, pe vremea când locuia la Bucureşti, să poposească împreună cu soţul, în câte o grădină de vară, unde cântau Gică Petrescu, Jean Moscopol sau Cristian Vasile.
„Odată, veniseră la noi nişte rude din Moldova. În ziua în care aceştia urmau să plece, am lăsat copiii acasă (erau mici pe vremea aceea) şi ne-am dus să conducem rudele la gară. Când ne-am întors, ne-am oprit la o grădină de vară, unde Gică Petrescu cânta «Ionel, Ionelule». Cânta atât de frumos, încât am cam pierdut noţiunea timpului! Acasă am ajuns târziu, unde ne-au luat în primire copiii, revoltaţi de faptul că-i lăsasem singuri atâta timp!”, povesteşte doamna Maria.
Soţii Dorobăţ mergeau des şi la teatru, admirând-o pe „Marea doamnă a teatrului românesc”, Lucia Sturdza Bulandra, dar şi pe îndrăgiţii George Calboreanu sau George Vraca.
Juca săptămânal canastă, cu prietenele ei
A avut patru prietene bune, care au murit însă toate. Săptămânal, se întâlneau ca să joace canastă.
„Ne întâlneam în fiecare duminică, acasă la una dintre noi şi jucam cărţi, stăteam la masă, depănam amintiri… desigur, nu fumam şi nici nu consumam băuturi alcoolice. Erau întâlniri plăcute, de care astăzi îmi amintesc cu drag şi de care mi-e foarte dor…”, spune doamna Maria, sorbind din cafeaua care nu i se pare suficient de tare.
„Cafeaua este mica mea plăcere, la care nu am putut renunţa. Îi spuneam şi soţului meu, cu mulţi ani în urmă, când el mă îndemna să renunţ la cafea, pentru că pe vremea lui Ceauşescu până şi celebrul nechezol se găsea destul de greu: am renunţat la croitorie, am renunţat la teatru, am renunţat la filme, dar la cafea nu renunţ!”, glumeşte doamna Maria.
Pentru vârsta sa frumoasă, pentru optimismul său, pentru dragostea faţă de semeni şi pentru altruismul de care a dat dovadă o viaţă întreagă, ziarul „Ceahlăul” urează doamnei Maria Dorobăţ un călduros „LAMULŢI ANI!”.
Irina NASTASIU