*Păşunea în devălmăşie, motiv de ceartă cu cei din primărie…
De cum dă colţul ierbii, prinde „rod” şi sămânţa de scandal de la păşunea comunală. Andrei Petru, din comuna Gherăieşti, a întrat în acest calvar în urmă cu vreo 3 ani. Atunci când păşunea comunală, aflată în devălmăşie, a fost cumva împărţită între co-prorpeitari. Deşi legea interzice asta! Şi, din anul 2011, în fiecare vară păşunea este împărţită oamenilor, fiecare cu parcela lui.
De atunci şi Andrei Petru bate pe la tot felul de uşi, a făcut plângeri la Primăria Gherăieşti, Poliţie, Parchet, Ministerul Dezvoltării Regionale, Ministerul Agriculturi. A încercat şi la DNA, dar n-a avut spor, întrucât speţa nu era de competenţa lor. Răspuns a primit mai întâi de la Ministerul ezvoltării Regionale prin care i se comunică petentului că „Aspectele sesizate de dumneavoastră fac obiectul dosarului de urmărire penală 853077/3751/2013, aflat la Secţia de Poliţie Rurală Săbăoani, în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în seviciu contra intereselor personale. Dosarul n-a ajuns la Parchet” Cam la fel „sună” şi răspunsul de la Ministerul Agriculturii…Şi cu asta basta!
*”Unde să pasc 300 de oi? N-am păşune nici cât un teren de fotbal”…
Andrei Petru, descumpănit că nu-şi găseşte niciunde dreptatea, a avenit şi la noi să se plângă. „Până în anul 2011, păşunea s-a ţinut la grămadă, dintr-un capăt în altul. Că doar este păşune în devălmăşie. După care păşunea a fost împărţită la oamenii, iar asta se face în fiecare ani de atunci”, zice cu năduf Andrei Petru.
După fiecare împărţire apar şi problemele. Sub mai multe aspecte. În primul rând că, după „punerea în posesie”, suprafaţa de păşune se tot diminuează. Apoi, nu mai corespund noile parcele, cu cele deţinute cu un an în urmă. Mereu sunt alte amplasamente. Asta îl încurcă foarte tare pe Andrei Petru. Deţine o turmă oi, iar pentru păşunatul lor se „impacă”cu deţinătorii de păşune. Contra unei anumite sume, are voie să pască oile pe păşunea oamenilor cu care a căzut la înţelegere, a plătit pentru asta.Dacă parcelele se „miscă”, cele pentru care a plătit nu mai corespund, ca amplasament, se suprapun cu ale altor proprietari. De aici se iscă scandalul…”Unde să pasc 300 de ori? N-am păşune nici cât un teren de fotbal”…se caină Andrei Petru.
* Dau foc la furaje, ca oamenii să renuţe la animale, să nu mai pretindă păşune…
Andrei Petru ne-a mai relatat un fapt incredibil! Unul de-a dreptul revoltător… Dumnealui susţine că, spre toamnă, se dă foc la rezerva de furaje pentru iernatul animalelor. Dacă rămân fără nutreţ pe timp de iarnă, poate renunţă la animale. Aşa nu mai au, primvara, nici pretenţii la păune. „Până acum, eu n-am păţit asta, la alţii le-a dat foc la furaje. Eu nu mai ţin furajele într-un singur loc, doar într-o grămadă. Ca să nu am necazuri, ţin nutreţul în mai multe locuri, pe la oameni în sat. Dacă dă foc a un stog de furaje, rămân cu celelalte. Că nu au cum să dea foc la toate odată. Dacă aprind una, ştiu că intru în gardă şi le păzesc pe celelalte,” ne povesteşte Andei Petru. Ca să ne convingă, ne-a arătat şi o reclamaţie a unui cetăţean păţit…
*Ce zice legea şi ce fac autorităţile locale…
În Legea fondului funciar, statul păşunelor aflate în devălmăşie este clar definit. Este o propeiate comună şi aşa rămâne. Puerea în posesie este colectivă, iar titlu de proprietate se dă pentru întreaga suprafaţă de păşune aflată în devălmăşie. Vecinătăţile din titlu de proprietate sunt pentru toată păşunea, nu pe parcele repartizate pe fiecare proprietar, co-devălmaş cum este mai corect spus. La titlu se anexează lista cu toţi co-proprietarii de la păşunea în devălmăşie. Prin lege, este interzisă ieşierea din devălăşie, pe bază de cotă indiviză.
Priamrul Carol Bereşoaia, susţine că asa s-a şi făcut cu păşunea în devălmăşie, nu s-au dat tituluri pentru fiecare co-proprietar. Dar o zice cu „jumătate de gură”… Ştie dumnealului ceva…
Oamenii susţin că păşunea a fost „hăcuită” pentru ca fiecare co-proprietar să primească bucăţica sa… De aici şi scandalul iscat primăvara. „În fiecare an se întâmplă asta. Este păşunea oamenilor, nu-i păşunea primăriei. Nu se împacă oamenii între ei, e ceartă în fiecare primăvară. M-au reclamat peste tot. Au venit mai multe controale. Noi am vrut să facem o treabă bună, dar n-am reuşit. Cei care au venit în control ne-au reproşat că de ce ne-am băgat, că e păşunea oamenilor, s-o folosească ei cum vor”, ne explică primarul Carol Bereşoia.
Am vrut să aflăm dacă se va putea pune vreodată capăt scandalurilor pastorale…”Nu cred că se va rezolva vreodată problema cu păşunea în devălmăşie. În fiecare primăvară oamenii se ciondănesc, timpul trece şi treba tot aşa rămâne”…este de părere primarul Carol Bereşoaia.
Noi am insistant, am vrut să aflăm dacă este dat titlu de proprietate pentru întreaga suprafaţă de păşune ţinută în devălmăşie. Atunci primarul Bereşoaia ne-a trimis la viecprimarul Aiurel Ilieş, chiar a insistat să vorbim cu dumnealui. Este cel care s-a ocupat mai mult de acea păşune. Deşi, un titlu de proprietate asupra pământului se semnează de primar şi secretar, nu de viceprimar…
*Râul Moldova a „înghiţit” păşunea, de asta n-ajunge…
Discuţia cu viceprimarul Aurel Ilieş a mai lămurit câteva aspecte referitoare la păşunea stăpânită în devăşmăşie. O prim vină a fost aruncată asupra râului Moldova, care a tot „mâncat” din păşune riverană, de asta s-a dimunuat. Automat, suprafaţa respectivă a trecut la Apele Române. De asta nu mai ajunge acum la oameni. E mai puţină, ca suprafaţă. Şi ne-a mai spus ceva viceprimarul Aurel Ilieş o treabă. Titlu de proprietate nu este dat pentru toată păşunea în devălmăşie, un titlu comun pentru toţi oamenii care au drept la acea păşune. Dar, fiecare om, în titlul de proprietate pentru terenurile care li se cuvin legal, au trecută şi o bucată din păşunea în devălmăşie. „Împărţirea” s-a făcut pe întreaga suprafaţă, înclusiv pe cea „înghiţită” de râul Moldova…
*”Eu am vrut să-i ajut! Dar, dacă m-au reclamt, nu-i mai ajut”…
Viceprimarul Aurel Ilieş ne-a spus că a făcut inventarul păşunii în devălmăşie, cu suprafeţele trecute în titlurile de proprietate ale oamenilor. Apoi, a comparat cu ce a ieşit la măsurătoarea în teren. Cele două situaţii nu „bat” cu nici un chip… De aici şi nemulţumirea deţinătorilor de animale. Oamenii se învoiesc între ei, plătesc pentru o anume bucată de păşune, dar în teren e mai puţină. Nici vorbă ca păşunea să fie parcelată, primăvară de primăvară, de către viceprimar. Asta avrut să ne convingă vicele Aurel Ilieş. După care a mai adăugat: „Eu am încerat să evit cearta dintre oameni. Dar nu m-au lăsat să merg până la capăt ca să-i liniştesc. Eu am vru să-i ajut! Dar ei m-au reclamat, nu-i mai ajut”…
Cât despre acele focuri care apar ca din senin taman prin stogurile de furjare, fapta ne-a fost confirmată de şefii autorităţii locale. Ba mai mult, pradă focului nu a căzut doar nutreţul pentru iernatul animalelor, ci chiar şi o întreagă stână…
Tina CONDREA