Sfânta Treime este prăznuită a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor. Odată cu sărbătorirea Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Duh, cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi. Acest lucru este indicat de către Penticostar, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu“.
Urmând Sfintele Scripturi și învățătura Sfinților Părinți, Biserica Ortodoxă mărturisește că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane (ipostasuri), care împărtășesc aceeași substanță sau natură. Dogma despre Sfânta Treime a fost definită de către Sfinții Părinți, în cadrul Sinoadelor I și II ecumenice de la Niceea, 325 respectiv Constantinopol, 381. Atunci a fost elaborat, pe baza învățăturii Mântuitorului Hristos cuprinsă în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, Crezul – Mărturisirea de credință a Bisericii – normativ până la sfârșitul veacurilor.
Astfel, în Crez mărturisim credința noastră în „Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului….și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu¸ Unul născut, care din Tatăl s-a născut, mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut… și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit…“
Învățătura Bisericii ne arată că nu vorbim de trei divinități, ci de Un singur Dumnezeu, dar în care coexistă 3 Persoane (ipostasuri) împărtășind una și aceeași natură divină absolută, în chip neamestecat, neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit (conform hotărârii Sinodului IV ecumenic de la Calcedon).
„Ați văzut și întotdeauna vedeți că mai înainte de a se face ziuă, de a răsări soarele, flutură o geană de ziuă. Către răsărit se vede o lumină mai întâi puțin gălbuie și apoi tot mai alburie, până când se ivesc razele soarelui. Iar razele soarelui crescând mereu și luminând sub cer, în toate părțile, se ivește la orizont și frumosul și prealuminosul soare, strălucind cu atâta putere încât, dacă te-ai uita mai mult la el, te orbește. Iată, așa să socotiți și despre Dumnezeu“, spunea părintele Cleopa Ilie, în „Predica întâi la Sfânta Treime“ (din „Predici la Sărbătorile de peste an“, Editura Christiana 2001).
„Mai întâi să cunoașteți chipul subzistenței fiecăruia. Tatăl are ca chip al subzistenței nenașterea și nepricinuirea; căci nu se naște din nimenea și nu e pricinuit de nimenea. Fiul are ca chip al subzistenței Sale nașterea mai înainte de toți vecii din Tatăl, precum se naște cuvântul din minte. Iar Duhul are ca chip al subzistenței Sale un altul decât cel al Fiului: El are purcederea, adică pornește, purcede din Tatăl. Dar – cum zice Sfântul Grigore de Nyssa – o dată cu nașterea Fiului, cea mai dinainte de toți vecii, purcede și Duhul Sfânt“, mai spune părintele Cleopa în predica sa la Sfânta Treime.
Irina NASTASIU
