*Vasile Baghiu a terminat de scris cartea, acum mai migălește titlul
Sanatoriul Bisericani face saltul de la subiect de știri (în general legate de lipsa resurselor financiare) la cel de subiect și scenă de roman.
Scriitorul Vasile Baghiu a terminat cartea care i-a măcinat trăirile din ultima perioadă. După cum îl sintetizează chiar autorul, subiectul romanului se anunță a fi unul incitant: „Este vorba despre un profesor care află, înainte cu câteva zile de a pleca într-o excursie cu familia în Europa, că trebuie să se interneze la sanatoriul Bisericani pentru că are tuberculoză. Un coleg de-al lui, profesor și scriitor, îi lasă în grijă, înainte de a pleca în Italia, manuscrisul unui roman. Viața se schimbă, traseul se reconfigurează, într-un mod chiar brutal, iar cititorul intră în lumea sanatoriului, dar și în lumea fictivă și reală a scriitorului emigrant, toate pe fondul lumii românești din ultimii douăzeci sau treizeci de ani.
Uneori uităm că împlinirea planurilor noastre de viață nu depinde numai de noi, că viața poate lua întorsături neașteptate, iar modul în care ne adaptăm la schimbări este de fapt întreaga aventură a vieții. Finalul romanului îi las pe cititori să-l descopere”.
Tot în suspans ne ține Vasile Baghiu și în legătură cu numele cărții: și-a fixat el, evident, titlul, dar nu vrea să-l dezvăluie decât după ce semnează contractul cu editura. Iar editura este Polirom (care i-a publicat și „Planuri de viață”), partener serios care îl îndreptățește pe autor să spere că relativ repede, poate chiar prin toamnă, cartea va fi publicată.
De ce apare Sanatoriul Bisericani în carte? Pentru cei care cunosc CV-ul lui Vasile Baghiu, întrebarea ar fi una retorică. „Am lucrat la Sanatoriul Bisericani 7 ani în anii optzeci, tot atâția ani câți i-au trebuit pentru inițiere lui Hans Castorp din Muntele vrăjit al lui Thomas Mann”, lămurește autorul.
„Așadar, o parte din substanța acestui roman abia încheiat este autobiografică, legată de experiența sanatoriului, însă totul este amestecat cu situații care țin de ficțiune” – aceasta este cheia cărții care se anunță a fi una din principalele apariții editoriale din acest an.
Romanul consemnează și o „întoarcere la scrisul acasă” pentru scriitorul care-;i făcuse un obicei de a se întâlni cu muza mai ales pe plaiuri străine: „Acum că am terminat romanul, mă simt eliberat, mulțumit. Am lucrat la el (timp efectiv de scris) aproape doi ani, dar proiectul lui e un pic mai întins temporal, pe vreo patru ani. Față de romanul „Planuri de viață”, a cărui scriere mi-a luat cinci luni de muncă zi de zi, în 2011, undeva într-un orășel din Elveția, acesta abia încheiat mi-a solicitat mai mult resursele interioare, poate și pentru că e pentru prima dată în ultimii zece ani când scriu o carte în țară, la Piatra Neamț, unde solicitările vieții, la rândul lor, sunt la fel de puternice. Rezidențele literare pe care le-am obținut prin Europa în anii 2000 mi-au dat acel impuls necesar de a continua și mi-au permis să scriu câteva cărți de poezie și un roman, însă în cazul de față am de a face, cred, din nou, ca în anii nouăzeci, cu experiența vieții și a scrisului acasă, iar ducerea acum la capăt a acestei cărți îmi arată în plus, poate, că sunt încă adaptabil. Săptămâna viitoare cel mai târziu voi trimite manuscrisul editurii, apoi nu-mi mai doresc decât să fie acceptat, să ajungă în librării cât mai repede și, bineînțeles, să fie deopotrivă pe placul cititorilor și al criticilor”.
Daniel VINCA
Fișă de autor
Vasile Baghiu (n. 1965, Borlești, Neamț) este inventatorul „himerismului”, concept și manifest care teoretizează o direcție nouă în poezie. Semnează mai multe volume de poeme (printre care Gustul înstrăinării, 1994; Rătăcirile doamnei Bovary, 1996; Himerus Alter in Rheinland, 2003; Cât de departe am mers, 2008), o culegere de proza scurtă (Punctul de plecare, 2004), un roman (Ospiciul, 2006 –Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iași), cronici literare si eseuri în diverse reviste. În 1998 îngrijește volumul Prizonier în URSS, scris de tatăl sau, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), în anii ‘50, imediat după întoarcerea din prizonieratul sovietic. A fost tradus in germană, spaniolă, italiană, rusă, maghiară, slovacă și cehă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN-Club. Psiholog în promovarea sănătătii, locuiește la Piatra Neamț, este căsătorit și are doi copii.