* „Cât plăteşti, atât primeşti”, este oferta care ţine în activitate cea mai veche sală din Piatra Neamţ
Rece- rece, întunecoasă, cu pete de umezeală şi umflături în parchet! Este aceeaşi imagine a sălii Ceahlăul, arhicunoscută celor care au călcat-o în ultimii ani. Fără o lucrare serioasă de refacere, continuă să se degradeze, deşi cei care o administrează o curăţă şi o revopsesc în fiecare an. Parchetul, pe care a curs atâta vreme apă din colţurile tavanului, abia mai suportă straturile de vopsea. Cândva obiect de dispută între antrenori şi delegaţi, la programare, sala este mai mult goală în prima parte a zilei. Din sectorul performanţă, se mai antrenează pe Ştefan cel Mare handbaliştii de la Liceul Sportiv.
Voleiul mare s-a mutat de mult, dar a lăsat în urmă datorii de peste 10000 de lei. Administratorul, clubul Ceahlăul, le-a dat în judecată pe cele două foste chiriaşe, UNIC şi Municipal, pentru a recupera restanţele. În absenţa acestor echipe, care ocupau terenul în unele zile şi 6 ore, vin la sală amatorii, să joace fotbal.
„Activitatea sălii nu s-a redus ca procente. Nici financiar nu am pierdut. În loc de două echipe, avem 8, care plătesc la timp”, spune directorul Clubului Sportiv Ceahlăul, Valentin Gavril.
CS Ceahlăul rezistă, aşadar, concurenţei, din ce în ce mai mare în Piatra Neamţ. Complexul de pe Calea Romanului, în care s-au mutat şi voleibaliştii, are două săli. De ceva timp, s-au mai deschis două baloane, cu terenuri sintetice, alte „guri” care se hrănesc din posibila clientelă a sălii Ceahlăul. Cei care pleacă sau aleg să se pregătească ori să facă mişcare în altă parte sunt atraşi de preţuri, condiţii şi posibilitatea de a negocia. Criterii aproape inexistente la cel mai vechi complex sportiv din oraş.
„Preţurile sunt stabilite de Agenţia Naţională pentru Tineret şi Sport şi noi nu putem discuta tarife mai mici. Oferim gratuitate partenerului nostru principal, Liceul cu Program Sportiv, şi altora, atât timp cât nu se solicită decât utilizarea suprafeţei de joc”.
Adică nu se aprinde lumina, nu se face duş, nu se dă căldură. „Cât plăteşti, atât primeşti”, este oferta ce ţine în activitate sala, care are o hibă mult mai mare pe lângă frig şi umezeală: preţul. Este cea mai scumpă chiar şi la cel mai mic tarif, în valoare de 68 de lei. Dacă solicitantul nu intră la categoria reduceri, plăteşte pentru o oră 124 lei.
„Noi suntem dezavantajaţi de moştenirea TVA-ului. Dacă nu am ar fi trebuit să îl plătim, puteam avea tarife mai mici”, precizează directorul CS Ceahlăul, Valentin Gavril.
Ultima majorare, la tarife, s-a făcut anul trecut. Ultima finanţare mai serioasă pentru sală s-a acordat acum mai bine de zece ani, pentru că juca naţionala de volei în preliminariile Campionatului European. Cereri de investiţii s-au făcut în fiecare an.
Între timp, au apărut şi alte priorităţi. Întreg complexul, care cuprinde şi spaţii de cazare, masă, sală de forţă, saună, are nevoie de refacere. CS Ceahlăul a fost la 24 de ore de a obţine finanţare pentru un proiect de aproximativ 1 milion de euro, dar licitaţia a căzut. A avut aprobat, în schimb, 1,5 milioane lei, pentru investiţii, dar banii nu vor mai ajunge anul acesta în contul clubului, din cauza crizei.
Poate în 2013 va fi mai bine. Deşi, pentru această sală, de la inaugurare, a fost mai mult rău.
