* Convorbire cu primăriţa Valeria Dascălu
Rep.: E greu să fii primar de Săbăoani? Nu întâmplător vă întreb.
Valeria Dascălu: De multe ori mi s-a pus întrebarea asta. E şi greu, şi uşor. Şi plăcut. Dacă îţi place ceea ce faci, nimic nu este greu.Totuşi cam e greu, în sensul că am familie. Am o mamă în vârstă, am un soţ şi două fete, care, probabil, ar fi vrut să se bucure mai mult de prezenţa mea. De multe ori sunt plecată sau prea ocupată. Mă bucur că am beneficiat din plin de înţelegerea lor. Cred că şi de asta a fost posibil să fiu acum la cel de al patrulea mandat de primar. Şi pentru că am beneficiat de înţelegerea lor, de sprijinul lor, asta a contat enorm pentru mine.
Rep.: Faţă de alte localităţi, comuna Săbăoani are câteva particularităţi..
V.D.: Da, e posibil…În primul rând pentru că este o comună foarte mare, cu 12.000 de locuitori. Poate nu tot 12.000 de probleme, dar are destule probleme. Sociale, economice, de tot felul. Poate şi datorită faptului că 98 la sută dintre locuitori sunt de religie catolică. Nu ştiu la ce „particularitate” să mă mai refer.
Rep.: Vă dau o mână de ajutor….Este cea mai „depopulată” comună din judeţul Neamţ…
V.D.: Da, aveţi dreptate. Asta poate fi şi un dezavantaj. Eu chiar consider că-i un dezavantaj. Faptul că ne-au plecat majoritatea familiilor tinere, iar în ultimul timp şi-au luat şi copiii este, cert, un dezavantaj. Chiar că se depopulează Săbăoaniul. Consider că dacă, timp de 10 ani, plecările la muncă în străinătate continuă în acest ritm, Săbăoani va rămâne o comună mică.
Rep.: Şi mai e ceva care o deosebeşte de încă foarte multe alte localităţi ale judeţului Neamţ. E o comună foarte bine dezvoltată. Toate drumurile sunt asfaltate, iar gardurile sunt mari, noi, perfect aliniate. Şi în spatele lor se văd nişte case mari, de toată frumuseţea.
V.D.: Mai sunt multe comune foarte bine dezvoltate. Cum e comuna Cordun, care are un buget mare, asta datorită firmei Arcelor Mittal care îşi desfăşoară activitatea pe raza acestei localităţi. Principala mea grijă, care m-a determinat să candidez la funcţia de primar a fost ca să asigur locuitorilor comunei utilităţile: apă, canal, electricitate. Avem 4000 de tineri plecaţi la muncă în străinătate. În primii ani, din banii pe care i-au obţinut acolo şi-au construit case. Nişte case absolut superbe. Aceste case nu aveau unde să fie construite dacă noi nu am fi iniţiat nişte proiecte de hotărâri ale consiliului local ca să mărim suprafaţa intravilanului şi să înfiinţăm străzi noi. Pe aceste noi străzi au apărut casele frumoase, care aveau nevoie de utilităţi. În primul rând de curent electric, dar şi de apă, canal, gaz metan. Asta a fost prima mea grijă. Am scăpat de ea. Apoi au fost drumurile. Am asfaltat kilometri de drumuri, zilele trecute tocmai s-a încheiat o licitaţie pentru încă 3,5 km, iar lucrările vor începe peste două săptămâni. Sperăm ca, încet-încet, în câţiva ani să semănăm a oraş.
Rep.: Dar asta deja s-a întâmplat. Cu prisosinţă chiar…
V.D.: Prefer să rămânem tot comună. Din mai multe motive. Primul e că la oraş impozitele sunt foarte mari. Al doilea motiv pentru care preferăm să ne menţinem statutul e că marea majoritate a fondurilor europene vin pentru mediul rural. Bănuim că tot aşa o să fie şi din 2014 încolo. Avem lucruri cu care să ne lăudăm. Am realizat, în ultimii 13 ani de când sunt eu primar, multe lucrări de modernizare a infrastructurii, am pietruit marea majoritate a arterelor rutiere. Şi drumurile nou înfiinţate, în timp, trebuie reparate. Am reabilitat iluminatul public, am modernizat căminul cultural, am amenajat acolo o sală de spectacole modernă. Lucrări ample s-au realizat la biblioteca din comună, unde copiii beneficiază şi de programul Biblionet al judeţului, noi am fost printre primele 18 comune în care a fost implementat. Întruneam condiţiile necesare. Elevii merg acolo, se pregătesc, îşi fac temele împreună cu bibliotecara. Am beneficiat de fonduri pentru un parc superb. Cele atât de criticate de toată lumea. Nu al nostru de la Săbăoani, ci aşa la general. Nu am înţeles de ce. Cel puţin în cazul nostru. La Săbăoani nu-i pădure, cursuri de ape. Arată foarte frumos, vin mamele cu copiii în parc, avem amenajat şi un loc de joacă. Stau şi se relaxează. Vin şi elevii în pauze, e un loc foarte animat.
Rep.: Vă scot un pic din comună, pentru că responsabilităţi mari aveţi şi pe alt tărâm. Sunteţi secretara Asociaţiei Comunelor din România pentru Regiunea Nord-Est. Recent aţi depus la Guvern un protest faţă de măsurile luate împotriva colectivităţilor locale, cu precădere împotriva comunelor. Nu intrăm acum în detalii, că sunt prea multe de spus. Că nu degeaba aţi adunat acolo atâta venin…Un aspect tot o să discutăm acum. Problema izlazurilor comunale. Prin legile funciare de pînă acum, 18/1991 şi 1/2000, păşunile erau apărate straşnic. De oriunde să se retrocedeze pământul, dar categoric nu din păşunea comunală. Acum se pare că sunt primele la restituirea terenurilor. Cum vine asta?
V.D.: Am tot adresat întrebarea asta: unde sunt cele 600.000 hectare ale Agenţiei Domeniilor Statului care ar fi trebuit să fie primele la punerea în posesie la legea de acum, dar şi la celelalte? Mai erau şi 2,5 milioane hectare de pădure de care nu se mai ştie mare lucru. Undeva, în cuprinsul Legii 165/2013 păşunile fac obiectul retrocedării, dar sunt printre ultimele trecute pe listă. Iar în momentul în care se stabileşte concret pe ce terenuri se face restituirea, după rezervele comunale de teren, păşunea este pe primul loc. Nu mi se pare normal! Este şi o ordonanţă de urgenţă dată anul acesta, înaintea legii cu retrocedarea proprietăţilor preluate abuziv de comunişti, care spune clar că n-ai voie să scoţi păşune din circuitul agricol, decât în cazuri excepţionale. Ei spun că nu le scot din circuitul agricol, că respectivele păşuni le dau oamenilor, dar sunt cazuri când foştii proprietari aveau teren arabil, nu păşune. Mi se pare o mare prostie ceea ce vor să facă. La Săbăoani încă mai avem de dat pământ oamenilor pentru că am pierdut foarte mult din terenul aflat în alte judeţe. Acum retrocedările au ajuns la final. Trebuie să se dea toate proprietăţile care nu s-au dat până acum. Asta până la 31 decembrie, termenul este extrem de scurt. Ce nu s-a rezolvat în 20 de ani, nu se poate face în 4-5 luni!
Pagină realizată de Tina CONDREA
Foto: Sorin PRUTEANU