S-a dat startul unei noi etape din cadrul proiectului „Nimeni nu e singur”, implementat în comuna Răuceşti. Acţiunea recentă e sugestiv intitulată: „Să fim solidari!”.
Activitatea are scopul de a sensibiliza publicul larg în legatură cu situaţia precară în care se află o mare parte a populaţiei de vârsta a III-a. S-a pornit de la ideea că lucrurile simple sunt frumoase, iar cu sprijinul tinerilor voluntari se încearcă să se aducă în viaţa vârstnicilor un strop de bucurie. Ei trebuie să socializeze, ca să rămână activ itrebuie. Trebuie să comunice cu alţi co-vârstnici, să simtă că cineva are nevoie de cunoştinţele şi sfaturile lui.
Mai multe detalii ne-a oferit Ana Săvescu, manager proiect: „Am mizat pe faptul că acţiunile de acest gen vor avea un impact pozitiv asupra noii generaţii, deoarece aceasta va găsi puterea de a se rupe de lumea virtuală, aplecându-se cu uimire, rabdare şi compasiune asupra lumii reale, reumanizându-se după ce s-a robotizat, empatizând cu cei nevoiaşi şi necazurile lor, mobilizându-se să schimbe ceva într-o societate tot mai rece şi mai străină. Am ales ca deplasarea grupei de voluntari să se facă şi pe bicicletă, în echipament specific, pentru a ne face cunoscută activitatea pe care o desfăşurăm şi ca impactul pe care îl va avea acţiunea să fie maxim. Dorim să dăm un exemplu pentru ca segmentul populatiei vârstnice trebuie să fie ajutat, încurajat, respectat şi valorizat.”
*O lecţie de viaţă
O categorie socială uitată de toată lumea este cea a vârstnicilor singuri, al căror număr s-a „îngroşat“ considerabil în ultimii 50 de ani. Categorie spre care micii voluntari din Răuceşti şi-au îndreptat atenţia. Motivarea le-a dat-o Ana Săvescu: „În comunitatea în care trăim, vedem din ce în ce mai des bătrâni care înaintează cu paşi şovăielnici spre magazine sau spre cele mai apropiate farmacii, cărând cu greutate câteva kilograme pentru că forţele fizice i-au părăsit. Există numeroşi vârstnici pe care neputinţa şi bolile îi determină să se izoleze în spaţiul locuinţelor lor. Cu copiii aflaţi în alte localităţi sau în alte colţuri de lume, aşteaptă neputincioşi ca un vecin mai milos să le deschidă uşa sau să le cumpere o pâine. Lipsa de comunicare, de socializare, sentimentul inutilităţii lor îi conduce la depresii şi doar credinţa în Dumnezeu le-a mai rămas. Se simt umiliţi de o societate ocupată cu treburi „mai importante”, îşi înghit cu greu lacrimile când un vecin grăbit uită să le cumpere la timp o pâine. Protejarea persoanelor vârstnice ar trebui să reprezinte o prioritate, deoarece problemele cu care se confruntă această categorie îi afectează şi pe copiii şi nepoţii acestora.
Suntem convinși că atât cei mici, cât și cei în vârstă, atât tinerii cât și părinții au multe de învățat dintr-o întâlnire intergenerațională. Copiii și tinerii învață să respecte bătrânețea, găsesc în vârstnici căldura bunicilor pe care i-au pierdut sau pe care nu i-au avut niciodată, învață din experiența și poveștile de viață ale seniorilor. Vârstnicii vor uita de singuratate și se vor simti mai utili, mai activi, regăsesc gustul de a trăi, se molipsesc de pofta de viață a celor tineri. Tinerii voluntari vor fi mai intelepți, mai calmi și mai respectuoși iar vârstnicii vor reînvăța să fie activi, spontani și creativi.”
Voluntarii care își vor dedica câteva ore pe săptămână în beneficiul celor mai puțin fericiți, câștigă experiența de viață și au ocazia să pună în practică cunoștințe dobândite în cadrul orelor de curs sau al experiențelor traite.
Bătrânețea nu este o boală rușinoasă care se poate întâmpla numai altora. Bătrânețea poate fi frumoasă, iar vârstnicii pot continua să se bucure de viața dacă îi tratăm cu respect, dacă îi ajutăm să se simtă integrați în societate, activi și prețuiți.
Tina CONDREA