În câmpurile fermei Pop-Silaghi din Vălenii Doamnei, pe aşezarea administrativă a comunei Dochia-Neamţ, au început săptămâna trecută săpăturile pe marginea unei legende locale, biserica din pământuri, despre care localnicii, din generaţie în generaţie, au vorbit ca despre misterul de demult, dar atât de aproape de ei. Sate îndepărtate de locul dintre parcele, atât de departe încât părea neverosimil ca aici să fi fost o biserică de mir. Legenda părea atât de reală, încât cunoscutul fermier nemţean Vasile Pop Silaghi a pus o cruce pe locul a ceea ce se ştia că este o biserică.
„Buldozeriştii spuneau că a început să tremure pământul sub ei”
„În anii 1950, buldozeriştii de la vremea aceea, care au lucrat la ceea ce se spunea atunci – re-aducerea în circuitul agricol a terenurilor, au săpat, şi s-au oprit la un moment dat. Apoi au săpat de jur împrejur, dar nu-i legendă, ei spun şi acum, că mai trăiesc vreo doi dintre ei, s-au oprit la un moment dat, că ei ştiau in bătrâni, că aici este o mănăstire. Spuneau că a început să tremure pământul sub ei”, a spus ing. Vasile Pop-Silaghi, care a adăugat:
Tarlaua mea, dintodeauna s-a numit tot „Mănăstire”(…) În momentul când am reuşit să clarificăm şi cu proprietatea acestui teren, atunci, cu dl. prof. univ. Nicolae Bolohan, care a obţinut aprobarea de la Ministerul Culturii, ne-am apucat de săpături. Şi cred că nu am avut această iniţiativă degeaba, că am descoperit ceva frumos şi poate că va fi un fel de pavăză asupra întregii noastre activităţi agricole din zonă”.
„S-au întâlnt două pasiuni, două profesii şi două voinţe extreme a doi profesionişti”
Prof. Univ. Nicolae Bolohan – directorul Muzeului Universităţii “Al.I.Cuza” din Iaşi,a preluat această provocare ca pe multe altele, vorbind, pe lângă latura ştiinţifică, de pasiune:
„S-au întâlnt două pasiuni, două profesii şi două voinţe extreme a doi profesionişti extrem de încăpăţânaţi, am bătut palma să găsim ceva despre care nu se ştia absolut nimic”, a spus istoricul arheolog.
Am aflat astfel, că biserica de la Vălenii Doamnei are o ridicare topografică iosefină, în care situl mai apare sub forma unui loc dărâmat, iar pe cea de a doua ridicare topografică iosefină, la 1869, construcţia de zid de aici nu mai exista decât în elevaţie, aşa după cum a fost surprină de către ofiţerii austrieci.
„Trebuie să fim extrem de fericiţi că armata austriacă în secolul al XVIII-lea a avut intenţii belicoase faţă de răsăritul Moldovei(…) pentru că au făcut ridicări topografice, locul este înconjurat doar de pământ, nu există păduri, nu există nimic, decât pârâul de aici, care se numea şi atunci, Văleni. Dacă nu am fi avut aceste înregistrări de la vremea respectivă, nu am fi avut nimic. Prin această descoperire, aducem mai multă istorie, de această dată, istoria construcţilor de zid, într-o zonă despre care nu se ştia absolut nimic”, a spus Nicolae Bolohan.
Acum, acest sit din punct de vedere topografic, nu mai există deloc.
„Eu am început o investigare istorică, pentru că avem nevoie şi de o confirmare istorică scrisă. Dar este foarte greu să vedem, pentru că nu avem nici o comunitate în apropiere. Aici a fost un sat dispărut foarte aproape de noi, pe aici treceau două drumuri, prin apropierea bisericii sau mănăstirii, ce vom vedea că este. Ea a fost amplasată pe un curs de apă cu trei denumiri – foarte interesant acest lucru! Este vorba despre pârâul Văleni, care în zona Dochia se numeşte Câlnişte iar spre vărsare se numeşte Bahna. Cele mai vechi date despre această zonă provin de la Băluşeştii de Neamţ – să nu fie confundat cu Băluşeştii de Roman. Este un sat de pe la mijlocul secolului al XV-lea; Dochia a fost mai târiu, pe la 1886, deci nuare nimic de-a face cu situl de aici (…)”, a spus profesorul.
Dar la Dochia s-au mai făcut cercetări, începând din 1992, până săptămâna trecută, şi toate au fost publicate. Aşezarea fortificată de la Sărăţica este o necropolă cercetată sub dealul de la Mărgineni din sec II-IV, şi, spune Nicolae Bolohan, „iată că acum sunt în faţa unei provocări, împreună cu această echipă de entuziaşti care lucrează cu mine de vreo 9 ani, alţii, mai recent”.
Profesorul şi-a prezentat echipa de colaboratori, evocând numele mic, dând astfel o notă de prietenie dar şi una de familiaritate cu pasiunea comună care i-a adus şi la Dochia, şi în alte împrejurări asemănătoare. A început cu buldozeristul Robert Mare, singurul cu nume complet, şi a răspuns cu această ocazie şi mirării de a vedea un buldozer într-un sit. Are o lamă specială, pentru săpături arheologice. Iar omul e profesionist, ştie până unde să intre. Echipa e formată, iar prof. Nicolae Bolohan a insistat să se ştie de la fel de pasionaţii Ana, Alexandra, George, Emanuel, Daniel, Bogdan şi Marius.
Ce este, şi de când, pe locul acestui sit de la Vălenii Doamnei- Dochia?
Arhitectul Nicolae Bolohan spune că există două piste pentru ceea ce înseamnă atribuirea şi datarea acestui sit. Prima intră într-un fenomen de expansiune a monahismului în ţinutului Neamţului. „Ceea ce vedem aici şi vom vedea în curând par să fie apropiate tehnologic de o biserică de la Buciuleşti pe Valea Bistriţei, sec al XVIII-lea. Nu sunt singurele mănăstiri din acea perioadă. Este posibil să fi fost o mănăstire construită în acea perioadă pe Valea Neamţului. Cea de a doua pistă este sugerată de un coleg(…). Dar în ceea ce priveşte cataloage, valorificări bibliografice majore şi minore, până acum nu există nicio dată pentru ceea ce există aici! Pentru că nu a existat pentru Moldova absolut nici o catagrafie clară a tuturor construcţiilor zid cu destinaţie ecleziastică”.
Rezumând:
-Sunt două suprafeţe. Săptămâna trecută s-au făcut cercetări geomagnetice şi lucrurile se complică în loc să se simplifice.
– ar putea fi date de construire. Către extremitatea sudică a construcţiei iniţiale să fie un complex de anexe a unei biserici. Ori este cineva care a făcut ceva în această perioadă ori este cineva care a construit atunci, mai puţin chilii.
– Pereţii au fost făcuţi din cărămidă. Cărămida a fost lucrată local, nu ceva elegant, fastuos. Însă impresionează greutatea şi soliditatea acestor ziduri, cu o fundaţie de 1,40 m lăţime. Ceea ce înseamnă că poate fi o biserică dintr-o simplă navă specifică stilului moldovenesc local, care să sprijine ceva masiv să nu fi folosit arcuri de boltă – sau poate fi un alt tip de construcţie(…).
-Biserica a fost afectată de extragerile de materiale de aici.
În perioada sezonului rece, situl intră în conservare temporară. Peste frumoasele câmpii din Vălenii Doamnei, între porumbul abia cules şi cel „de sămânţă”, în zarea culturilor verzi dar şi de toamnă, prinde din nou viaţă, răsărind din pământul Dochiei(un alt nume de legendă), Mănăstirea. Pentru unii – istorie, pentru alţii, arheologie, iar pentru cei care simt zilnic pământul sub picioare, o legendă care prinde viaţă.
Notă: Să înţelegem, din nou, că Ministerul Culturii iar nu are bani pentru săpături, aşa cum de ani, patrimoniul naţional al României, este lăsat de izbelişte din indolenţă sau rea voinţă. Pentru săpăturile de la Vălenii Doamnei, le datorăm mulţumiri fermei cu acelaşi nume, condusă de inimosul inginer Vasile Pop Silaghi şi pasiunii profesorul Nicolae Bolohan şi echipei sale, amintite mai sus.