*Şase şcoli cu mai puţin de 12 elevi
În anul şcolar 2013-2014 sunt propuse pentru a fi închise şase şcoli primare din mediul rural, pentru că populaţia şcolară este într-o continuă scădere şi nu se mai justifică financiar întreţinerea unor clădiri şi plata unor cadre didactice acolo unde sunt mai puţin de 12 elevi, minimum prevăzut de lege pentru învăţământul simultan. Pe lista neagră se află Şcoala Corhana, structură a Şcolii Dulceşti, Şcoala Neagra aflată sub coordonarea Şcolii Taşca, o structură a Şcolii Bâra de la Negreşti, Şcoala Iucşa Doljeşti din zona Romanului, Şcoala Secu Bicaz şi Holm, structura Şcolii Pânceşti. În cazul Şcolii nr. 3 Siliştea, ce ţine de Şcoala coordonatoare Români, autorităţile locale au decis să o transforme în grădiniţă, pentru că există suficienţi copii de vârstă preşcolară în zonă.
Viorel Stan, inspectorul general şcolar spune că va face tot posibilul să oprească închiderea şcolilor, însă nu va putea încălca legea care nu-i permite să ţină deschisă o şcoală în care învaţă trei elevi.
* Unele clădiri vor fi demolate
Odată închise, chiar dacă la nivel declarativ, şcolile intră în conservare, nimeni nu mai investeşte în ele şi timpul îşi spune repede cuvântul. Într-un an, doi aceste clădiri devin adevărate ruine printre care mai aleargă copiii din sat la joacă şi se aciuiază câinii vagabonzi.
Aşa s-a întâmplat cu mare parte din zestrea arhitecturală a învăţământului din comuna Bahna, unde şcoli cu nume sonore precum Liliac, Tuscanii din Deal şi Urzici, care nu au o vechime mai mare de 60 de ani, aşteaptă să fie demolate. Asta în timp ce alte şcoli de la oraş sărbătoresc 100 de ani de la înfiinţare.
Iar elevii sunt căraţi în continuare cu microbuzele sau merg pe jos câţiva kilometri buni până la următoarea şcoală din Izvoare sau din Bahna. Primăria Bahna caută investitori pentru a reabilita clădirile altor două şcoli închise cu ani buni în urmă, Arămeşti şi Broşteni, care riscă să ajungă şi ele pe lista celor de demolat.
*Şcoala Corhana intră în legendă
O şcoală care pentru mulţi fii ai satului înseamnă locul în care s-au format ca oameni, unde au deprins buchiile şi socotitul, Şcoala Corhana din Dulceşti este la un pas de a intra între legendele locului.
“Începând cu anul scolar 2013-2014, există o discuţie cu reprezentanţii Inspectoratului Şcolar pentru a închide această structură”, ne spune cu amărăciune primarul Mihai Michiu. “Mai avem doar 7-8 elevi şi o învăţătoare acolo, ori legea spune că trebuie un minim de 12 elevi. Nu prea avem ce face, dar aşteptăm avizul conducerii inspectoratului. Mai avem o clădire a unei foste şcoli părăsită cu care nu avem ce face. Clădirile aparţin inspectoratului, nu sunt ale noastre, însă voi purta o discuţie de principiu cu directorul şcolii coordonatoare să vedem ce am putea face cu aceste clădiri şi care este regimul lor juridic”.
Într-o situaţie identică se află şi Şcoala primară Negreşti de la Bâra unde au mai rămas doar 3 elevi şi alte patru unităţi de învăţământ nemţene, pentru care nimeni nu are soluţii constructive, şi se vorbeşte doar despre închidere.
Odată cu închiderea şcolilor, acea parte a satului moare încet, uliţele rămân tot mai pustii şi peisajul devine tot mai dezolant. Acolo unde se trag obloanele peste educaţie, totul e pierdut, dar societatea românească nu are soluţii pentru familiile care nu-şi mai permit să aducă pe lume copii şi nici măcar pentru acei copii care apar pe lume nedoriţi şi îngroaşă rândul orfanilor prin centre de plasament… “România te iubim!” scria pe o pancartă purtată de un micuţ dintr-un sat nemţean la o activitate de grădiniţă.
