Astăzi, casa în care a locuit Eminescu şi în care a compus poemul „Călin” se află într-o stare deplorabilă, deşi, în ultimii ani, mai multe personalităţi ale culturii româneşti au solicitat public Ministerului Culturii demararea lucrărilor de consolidare a acesteia.
În ultimii 15 ani din viaţa sa, Eminescu s-a retras la Văratec, foarte aproape de Târgu Neamţ. Aici, poetul închiriase o căsuţă, în vecinătatea lăcaşului de cult, atmosfera fiindu-i prielnică pentru creaţie şi aducându-i multă linişte sufletească.
„Din păcate, Casa Eminescu de la Văratec nu este inclusă pe lista monumentelor istorice. Singura soluţie ca acest imobil să poată fi salvat ar fi clasarea sa. În prezent, nefiind declanşată procedura de clasare a acestui monument nu se poate interveni în niciun fel. În perioada următoare, voi face demersuri pentru clasarea acestui obiectiv şi pentru salvarea sa, pentru că tot ceea ce ţine de Mihai Eminescu trebuie protejat şi evidenţiat. În momentul de faţă, casa se află într-o stare avansată de degradare şi ştim care este şi «interesul» Mănăstirii Văratec, în proprietatea căreia se află monumentul, pentru salvarea sa. Voi înainta conducerii Mănăstirii o adresă, solicitându-i să ne spună care sunt intenţiile sale în privinţa acestei case, urmând să propunem Ministerului includerea imobilului pe lista monumentelor istorice”, ne-a spus Roxana Josanu, directorul Direcţiei pentru Cultură Neamţ.
Apel Naţional pentru Salvarea Casei Mihai Eminescu
În 2002, din iniţiativa criticului literar Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec) Mitropolia Moldovei şi Bucovinei lansa „Apelul Naţional pentru Salvarea Casei Mihai Eminescu”, din incinta Sfintei Mănăstiri Văratec. Demersului i s-au alăturat mari duhovnici ai neamului, precum Arhim. Teofil Părăian, Arhim. Mina Dobzeu, Arhim. Ioan Iovan, Arhim. Arsenie Papacioc, Arhim. Justin Pârvu, Pr. Constantin Galeriu, precum şi mai mulţi scriitori şi jurnalişti.
În 2010, a fost întocmită şi o petiţie care avea drept scop sensibilizarea reprezentanţilor Ministerului Culturii şi ai Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, în vederea salvării Casei Eminescu de la Văratec. Demersurile însă nu au avut ecou, imobilul degradându-se, pe zi ce trece.
Iată ce mărturisea maica Epraxia Diaconescu despre prezenţa lui Eminescu în casa de la Văratec:
„Când era adolescentă, maica Epraxia Diaconescu (+7 ianuarie 1967, în vârstă de 107 ani), care văzuse întâia oară pe Eminescu la Văratec, cu câţiva tineri ieşeni, îşi amintea: «El era de-o statură mijlocie, frumos, cu plete mari şi răvăşite, aşa cum îi era şi sufletul lui tânăr şi dornic de viaţă. Nu prea dichisit şi pururea dus pe gânduri. Când venea la mănăstire, trăgea la o maică, Asinefta Ermoghin, ce-şi avea casa în susul colinei după cimitir. În casa mult retrasă de restul celorlate, stătea câte trei-patru zile şi apoi îşi lua valea în lumea lui de băjenie.“ („Pe urmele lui Mihai Eminescu“, Augustin Z.N. Pop, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1978)
Reabilitarea şi includerea Casei Eminescu de la Văratec în circuitul muzeal naţional reprezintă o obligaţie morală şi civică a celor care administrează patrimoniul cultural al judeţului Neamţ.
Însă, până când autorităţile se vor sesiza, singura casă din România, în afara celei de la Ipoteşti, în care urmele şederii poetului pot fi dovedite peste timp şi care poate căpăta numele de casă memorială are toate şansele să devină doar o amintire…
Irina NASTASIU