Aurora Dumitrescu, fostă deținută politic: „Am stat un an și o lună la Securitate în anchetă la Oradea, unde eram bătute zilnic“.
A apărut numărul 295 al revistei „Glasul Sfinților Părinți“, publicație editată de Parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ – Precista III, Piatra Neamț.
Din cuprins: Cuvintele Sfinților: Să ne vedem cu toții la ușa Raiului! (Părintele Paisie de la Sihla); Din scrisorile Părintelui Arsenie Papacioc; Viețile Sfinților: Viața Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov – 27 oct.; De vorbă cu Mărturisitorii din temnițele comuniste: Aurora Dumitrescu; Convorbiri duhovnicești: De vorbă cu Părintele Dumitru Stăniloae; Despre Sfânta Liturghie; Învățăturile Sfinților: Cuvânt de învățătură la pomenirea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de mir – 26 oct.; Smintelile vremii: Halloween – o sărbătoare păgână de inițiere a copiilor în practice oculte; Lupta împotriva bolilor: Efectele biologice ale câmpurilor electromagnetice de diferite frecvențe; Pagina copiilor.
Cutremurătoare este mărturia Aurorei Dumitrescu, una dintre deținutele politic din România care l-au cunoscut personal pe torționarul Vișinescu. Arestată la doar 19 ani, pe când era elevă, fosta deținută politic spunea, referindu-se la tratamentul inuman la care a fost supusă: „Am stat un an și o lună la Securitate în anchetă la Oradea, unde eram bătute zilnic. Apoi am ajuns la Jilava într-o cameră de 80 de femei, unde aveam o cană de apă de băut pe zi. N-aveai voie să stai culcat peste zi și n-aveai nici cum să stai drept. Era și o treabă psihologică. Niciodată nu ne-am săturat de somn în detenție. Mâncam coji de cartof, lături și ne făceam nevoile într-o singură tinetă“.
„…Eram un soi de eroi“
„În detenție există pentru fiecare un moment după care, dacă-l depășește, dacă rezistă, e bine. Și momentul e cel când simți că te transformi din om în animal, când îți dai seama că tu nu ești nimeni, dacă vor să-ți dea să mănânci, bine, dacă nu, nu. Dacă vor să te ducă la toaletă, bine, dacă nu, faci pe tine și nu-i interesează. Nu poți să te culci când vrei tu, nu poți să faci nimic. Nimic nu mai poți să faci, nu mai ești om. Te transformi din om în animal. Momentul acela trebuie depășit, este înfiorător de greu. Atunci îți ascuți toate simțurile, îți antrenezi voința cât mai mult, ca să poți ieși teafăr de-acolo. Mulți au cedat, oamenii mai simpli… Noi eram tineri, la nouăsprezece ani altfel reziști, aveam un soi de-a ne mândri, eram un soi de eroi. Sunt singură la părinți. Tata a venit din pușcărie după mine, abia în ’64 a venit de la Aiud, iar mama mă avea numai pe mine. Apoi, Jilava, Mislea și acasă“ („Supraviețuitorii – mărturii din temnițele comuniste ale României“, vol. coordonat de Anca și Raul Ștef, Ed. Humanitas, 2014, pp.109-110).
Halloween – o sărbătoare de inițiere a copiilor în practici oculte
Atrage atenția și articolul Halloween – o sărbătoare păgână de inițiere a copiilor în practici oculte“, din care redăm mai jos un fragment:
„Oare vom începe să sărbătorim și Halloween-ul cu aceeași inconștientă cu care am sărbătorit – și încă o facem – ziua de 1 mai, declarată și impusă de ideologia comunistă ca zi internațională a muncitorilor? Deși îmbrăcată cu haina ideologiei comuniste, 1 mai muncitoresc are în chip simbolic aceeași origine. Pentru că dacă Halloween-ul nu reprezintă altceva decât o sărbătoare păgână care urmărește în principal coruperea copiilor noștri și inițierea în misterele vrăjitoriei, Ziua Internațională a Muncii era – și oare câți știu aceasta? – o prelungire a Nopții Valpurgiei (noaptea de 30 aprilie spre 1 mai), marele sabat demonic anual în care participanții, păgâni de odinioară, intrau în comuniune cu dracii. Care alta putea fi sărbătoarea comunismului antihristic decât celebrarea biruinței diavolului? Diferența dintre cele două sărbători sau regimuri este aceea că 1 mai s-a impus cu amenințarea, cu teroarea și cu arma, iar Halloween se impune astăzi ca mijloc de divertisment. Una definește strategiile polițienești ale dictaturii, iar cealaltă mijloacele de corupere ale statului magic. Amândouă însă îl celebrează și îl ridică în slăvi pe stăpânitorul lumii acesteia, la care se închină“ (Gheorghe Fecioru – „Familia Ortodoxă“, nr. 10,
noiembrie 2009, pp. 36-39).
Revista „Glasul Sfinților Părinți” se distribuie gratuit în zilele de 1 și 15 ale fiecărei luni, la Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“ – Parohia Precista III; Biserica „Sf. Spiridon“ din curtea spitalului; Dispensarul nr. 5; Librăria „Doxologia“; Librăria „Humanitas“; Librăria „Calistrat Hogaș“; Librăria „Aurora“; Librăria „Cetatea Doamnei“, Mănăstirea Pângărați. Câteva exemplare pot fi găsite și în rețeaua librăriilor Bibliopolis din Piatra Neamț, Târgu Neamț, Roman și Bicaz.
Irina NASTASIU
