„Un ţipăt pre limba surdului mut” este titlul editorialului semnat de scriitorul Adrian ALui Gheorghe, directorul publicaţiei, editorial în care autorul atrage atenţia asupra a trei fapte care au acelaşi numitor comun, reprezentând atentate la viaţa, pacea şi fericirea celorlalţi.
„Trei fapte. Unu: un avion cu pasageri, aflaţi într-o „cursă de linie” pe varianta Amsterdam – Kuala Lumpur, a fost doborît cu o rachetă sol-aer de un criminal (nişte criminali) deasupra Ucrainei, la graniţa cu Rusia. Erau cetăţeni paşnici care mergeau fie la un congres în Australia, la care se discutau tratamente noi pentru depistarea şi vindecarea bolii SIDA, fie în vacanţă, fie se grăbeau acasă. Avionul zbura la zece kilometri înălţime. Au fost luaţi în cătare de către un criminal. Nu au avut nici o şansă. Doi: un fost deţinut politic, cu mai bine de douăzeci şi unu de ani de puşcărie în închisorile comuniste, care s-a luptat cu un întreg sistem ca să afirme nişte principii care aveau ca fundament demnitatea umană, a fost stîlcit în bătaie, recent, de un individ în faţa blocului său din Piatra Neamţ, unde, de pe o bancă, privea la oameni. Cu drag. Cel care l-a bătut a făcut-o fără un motiv anume, nici măcar nu voia să îl jefuiască. Pur şi simplu era enervat de faptul că bătrînul se uita la oameni. Sau că ocupa un loc pe o bancă. Fracturile provocate „eroului din lupta anticomunistă” l-au imobilizat pentru tot restul vieţii. Trei: în revista „România literară” a apărut un articol de două pagini, cu un scris economicos, mărunt, sub titlul „Evocări din prima fază”, semnat de Dumitru Popescu, supranumit Dumnezeu în „epoca Ceauşescu”. Articolul (eseu? manifest?) e un rechizitoriu la adresa democraţiei actuale din România, o ameninţare extrem de directă la adresa celor care au scos România din lagărul comunist, o anatema adresată celor care au decuplat societatea românească de la dictatură.”
Amintim câteva titluri din cuprinsul publicaţiei: „Între România profundă și România suprafețelor” (un interviu cu acad. Eugen Simion, consemnat de Viorel Cosma); «Petru Ursache: un an de la plecare. „Dessinez-moi un mouton!”» (o evocare de Magda Ursache); „Inedit: Corespondența pictorului Lascăr Vorel” (un documentar de Mihaela-Cristina Verzea); „Eminescu – fața și re-versul” (o cronică literară
de Vasile Spiridon); Premiul revistei „Conta” la Concursul Național ”Porni Luceafărul…”, iunie 2014, Botoșani: Otilia Iuliana Oniciuc; „Îngerii și cartea” (un ”cuvânt” al artistei Silvia Radu).
Prezentă la Piatra-Neamţ, cu ocazia Zilelor Bibliotecii „G. T. Kirileanu”, artista Silvia Radu, autoarea expoziţiei „Grădina cu îngeri” (care mai poate fi vizitată zilele acestea la Sala Cupola a Bibliotecii Judeţene), a rostit un cuvânt publicat integral în ultimul număr al revistei „Conta”. Redăm, mai jos, un pasaj semnificativ pentru vremurile pe care le traversăm:
„Şi ştiţi ce ne mai vestesc îngerii noştri? Că trebuie să cinstim familia formată dintr-o mamă, un tată şi copiii, care cu cât sunt mai mulţi aduc mai multă cinste familiei şi ei nu trebuie să accepte ceea ce a început să fie acceptat: inacceptabilul. Asta este noua faţă a monstrului ce a început să se arate acum 70 de ani, invadând România. O lume fără Dumnezeu, acceptând fără ruşine să se arate în faţa ochilor copiilor neştiutori, creduli şi uşor coruptibili. Lumea păcatului îşi permite orice şi
dacă vom rămâne inactivi, ne vor transforma într-o masă ce nu are nimic de spus, acceptă orice, pentru că i se impune. Îngerii ne dau aripile lor, să le luăm pentru a intra în starea de a spune NU. Hristos este adevărul şi viaţa, păcatul este moartea. Hristos s-a înălţat şi noi ne vom înălţa împreună cu el, dacă vom urma ceea ce îngerii ne vestesc.”
Irina NASTASIU