Republica Moldova, „în așteptare“

În cadrul unei conferințe pe care a susținut-o recent la Iași, fostul premier al Republicii Moldova, Iurie Leancă, a tras un real semnal de alarmă cu privire la viitorul acesteia, subliniind faptul că, dacă în urmă cu doar câțiva ani proiectul unei posibile integrări europene părea posibil, există astăzi un puternic recul. Ceea ce se poate citi în subtextul lucrurilor spuse de unul dintre cei mai buni premieri pe care i-a avut Moldova (și unul dintre foarte puținii premieri care au insistat în mod evident pentru strângerea relațiilor cu România) este faptul că interesul unor oligarhi din Moldova, adeseori cu sprijin rusesc, este de a menține țara în subdezvoltare tocmai pentru a o îndepărta cât mai tare de parcursul european.

Într-adevăr, situația economică a Moldovei se apropie, cu pași repezi, de dezastru. Foarte curând, în câteva săptămâni sau luni, după analizele lui Iurie Leancă, statul nu va mai fi capabil să plătească salariile și pensiile, oricum extrem de reduse. Sărăcia severă în care se situează bună parte din populație este extraordinar de contrastantă cu luxul afișat de câțiva dintre cei care dețin pârghiile financiare de la Chișinău. Acestei atmosfere de nuanță ruso-sud-americană, dacă se poate spune așa, i se adaugă nesfârșitele tensiuni politice, întreținute cu maximă abilitate de la Moscova. Sondajele indică, la rându-le, faptul că nostalgia față de comunismul de tip sovietic este în creștere, iar lucrul acesta se datorează inclusiv efectului de influență care face ca tânăra generație, adică cea care, culmea, nu a trăit în comunism, să preia necritic „amintirile bune“ ale celor în vârstă. În continuare, presa de limbă rusă este foarte puternică, iar grupările politice pro-moscovite o orientează tematic împotriva Europei. După o perioadă de îmbunătățire a raporturilor dintre Moldova și Uniunea Europeană, inclusiv prin intermediul României, lucrurile par astăzi suspendate, undeva într-o zonă „de așteptare“. După barbaria internațională care a încălcat toate standardele postbelice, și anume anexarea Crimeei, însăși elita pro-europeană de la Chișinău pare a fi devenit cu mult mai circumspectă atunci când vine vorba despre șansele de integrare ale Moldovei. Mai grav, de această stare par să se fi molipsit atât oficialii de la București, cât și cei de la Bruxelles. Cu un context geopolitic marcat de criza ucraineană și cu destule probleme nicidecum rezolvate date de criza refugiaților, europenii par să fi trecut Moldova pe o listă a cauzelor pierdute. În mod evident, din toate aceste motive rezultă temerile exprimate de Iurie Leancă la Iași. Dacă, în perioada următoare, lucrurile vor lua o întorsătură cu adevărat așteptată, aceasta va viza nu atât parcursul european al Moldovei și moldovenilor, cât, dimpotrivă, îndepărtarea de la această traiectorie. E un fapt care, astăzi, nu ține, în mod evident, de elementul profetic, ci de o lucidă analiză care ne arată că, din păcate, realitatea este cu mult mai acută decât ceea ce nu doar oamenii obișnuiți, ci, mai cu seamă, îndeobște politicienii asumă ca proiecție de viitor.

Dan Misăilă