*La 8 complete au fost 20 de dosare, sumedenie de inculpați, martori și avocați într-o singură zi de ședințe penale la Tribunalul Neamț
*Canicula a învins în cele din urmă răcoarea din sălile de judecată
Prima zi de ședințe la Secția penală a Tribunalului Neamț de după vacanța judecătorească a adus în sălile de judecată puzderie de justițiabili, inculpați în stare de arest sau nu, martori, avocați, gură cască, inclusiv un personaj nelipsit, cu același miros de vechi, stătut și prea puțin spălat.
De la oră 9 a zilei de miercuri, 2 septembrie, forfota a început pe holurile tribunalului și curând sala s-a umplut. La lista de ședințe agățată pe peretele din dreapta sălii fiecare se înghesuia să vadă cum stau lucrurile: cine, câte complete, ordinea (pe cât posibil), surprizele (propuneri de arestare, dosare cu minori) și-și consulta apoi agenda ori modifica propria programare. Alții se căutau din priviri și-și făceau semne discrete.
După ce a intrat primul complet, mulțimea s-a strecurat în sală, care cum a încăput, și restul a rămas pe hol, în discuții aplecate asupra cauzelor. Dosare de evaziune fiscală, omoruri, traficanți de persoane, alții de droguri, au ajuns în cele din urmă în boxa acuzaților sau pe bănci în calitate de inculpați în stare de libertate, și au trecut prin furcile caudine ale procesului.
Măcar în sală era răcoare și geamurile apărate de jaluzele, dar soarele tot trecea nemilos prin peretele de sticlă din spatele completului.
*„Vă rog să mă iertați, doamna judecătoare!“
Trei arestați au fost aduși în cătușe în boxa acuzaților, iar altul, condus de un polițist, a intrat singur și a luat loc în față. Judecătoarea a luat dosarele în ordine și inculpații s-au ridicat pe rând să răspundă la întrebările avocaților ori a procurorului.
Punerea în libertate sau nu a celor arestați a depins de mai multe motive. Inculpații așteptau, senini sau încruntați, să vadă fiecare ce șanse are. „Având în vedere vârsta și faptul că a recunoscut, că regretă din suflet cele întâmplate, credem că sunt motive suficiente pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate“ – pleda un avocat. „Doamnă judecătoare, vă rog să mă iertați!“ – a întărit, printre lacrimi, inculpatul, un bărbat în vârstă, subțire, cu ochii roșii de plâns, și a coborât resemnat privirea.
Chipurile liniștite ale inculpaților care scăpau de cătușe doar când le venea rândul prindeau viață abia când judecătoarea sau avocații le adresau vreo întrebare. Dar vorbele erau oarecum în contradicție cu mimica fețelor, de parcă împăcarea cu soarta lor de acuzați era un rol asumat.
*Plimbărețul de serviciu
Adus pe la amiază în sala de ședințe, un tânăr s-a așezat rapid în boxă și a început, vesel, să se uite în bănci. S-a luminat și mai tare când și-a zărit „susținătorii“. Prietenii și familia i-au răspuns, la rândul lor, zâmbind și imediat procesul lui a început. Contestase executarea pedepsei de 3 ani 4 luni și 20 de zile pentru trafic de droguri, dar oricum s-a ridicat nonșalant în picioare și a spus: „Îmi retrag contestația“. „Ați mai avut vreo contestație?“ – l-a întrebat judecătoarea. „Da, mai de mult“, a spus el. „Când?“ – a insistat magistratul. „Acum vreo trei luni, parcă…“ – și-a amintit brusc inculpatul. „Hmmm… nu am aici precizări“, a mai spus președinta completului.
Așa încât, dosarul rămas fără obiect s-a închis „grație“ plimbărețului, care a mai găsit o ocazie de a se plimba pe banii statului din penitenciar la instanță. Mai ales că pe timpul scurt cât a durat ședința a fost mai preocupat de „susținătorii“ săi decât de complet. A ieșit din boxă cu zâmbetul larg pe față și le-a adresat alor lui o promisiune: „Ne vedem în curând“, apoi a ieșit însoțit de gardieni. Cineva din familie, probabil mama, a apucat să-l mai educe o dată: „Să fii cuminte!”, după care ușile s-au închis în urma lui.
*Victima aproape a leșinat la vederea proxenetului
Pe la amiază, forfota a reînceput pe sălile tribunalului. Canicula și ora târzie au făcut ca o parte din complete să se împartă între cele două săli de ședințe, pentru ca procesele să se desfășoare mai rapid. Grefierele alergau cu vrafurile de dosare în brațe, cu roiul de avocați și martori după ele, de la o sală la alta, până s-au ales: cauzele cu mai puține părți în sala mai mică, iar cele mai stufoase au rămas în sala mare.
Aglomerat a fost și după ora 14, deși canicula se făcea tot mai simțită peste aerul condiționat. O victimă a unui proxenet a fost chemată să depună mărturie, iar femeia aproape a leșinat când a ajuns lângă el. A fost lăsată să se așeze pe bancă, în colțul opus și de acolo, printre înghițituri mici de apă, oftaturi și pauze lungi, a spus tot ce și-a amintit și a putut fi spus. În timpul cât a durat audierea de aproape o oră, acuzatul nici n-a schițat cel mai mic gest de a o privi, ci a țintit un punct undeva lângă judecătoare și acolo a rămas cu privirea. A stat în picioare tot timpul, cu mâinile împreunate în jos și doar de câteva ori s-a legănat un pic parcă pentru a-și dezmorți picioarele. Cei care mai erau în sală au prins a-și reveni pe măsura ce femeia povestea coșmarul prin care a trecut acum câțiva ani. „Ne-am hotărât acuma, toate fetele care am suferit din cauza lui, să spunem tot, că nu mai puteam și am mers toate și am dat declarație, acuma înainte de a fi prins, și de atunci trăim sub amenințare!“, a întărit femeia la final. Procesul continuă, alte victime urmând a veni să declare cum au fost obligate să se prostitueze în afară pentru inculpat.
Prima zi de ședință cu arestați de după vacanța judecătorească s-a încheiat aproape de ora 15, după ce o parte din martori și inculpați din câteva dosare au lipsit și cauzele au fost amânate. Altfel, ziua ar fi fost mai lungă.
Cristina Iordache