Teoctist Galinescu a trecut prin închisorile de la Aiud şi Canal, fiind acuzat de propagandă împotriva regimului bolşevic
Se împlinesc, astăzi, 97 de ani de la nașterea lui Teoctist Galinescu, personalitate culturală de primă mână a „Ţării Hangului”, nepotul cunoscutului compozitor, folclorist şi profesor Gavriil Galinescu. Teoctist Galinescu a văzut lumina zilei pe 24 iulie 1921, la Hangu. A absolvit cursurile Şcolii Normale şi a Şcolii Militare de Ofiţeri, fiind trimis, la vârsta de 23 de ani, pe prima linie a frontului, în luptele de pe Mureş. „Fără a se lăsa copleșit de greaua răspundere ce-i revenea, în calitate de comandant de pluton, proaspătul locotenent își îndrumă subordonații, cu deplină maturitate și înțelepciune rar întâlnite la acea vârstă, protejându-le viața și integritatea, dar îndeplinindu-și, totodată, datoria față de țară. Războiul lasă urme adânci în viața tânărului învățător, nu doar ca urmare a rănilor suferite pe front – pentru care avea să primească înalte distincții militare, dar și ca urmare a morții eroice, pe frontul de Est, a unuia dintre frați.” (Felicia Gherman Galinescu, „Teoctist Galinescu, păstrător de tradiții și obiceiuri”, în revista „Țara Hangului”, nr. 49/2009) Rănit în lupte, revine de pe front, la mijlocul anilor ̒40, începând activitatea didactică la gimnaziul din comuna natală. În 1948 este acuzat de propagandă ostilă regimului bolşevic, care preluase puterea, fiind condamnat la zece ani de temniţă grea, pedeapsa fiind executată la Aiud și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberat la 11 august 1953, iar în ianuarie 1954 s-a căsătorit cu educatoarea Florica Gheorghieş. Reîntors în comuna natală, Teoctist Galinescu se pregăteşte să revină la catedră, însă trecutul său „nesănătos” îl va împiedica, timp de aproape două decenii, să îşi reia activitatea didactică. Va ocupa funcţii slab retribuite, pe posturi inferioare nivelului său de pregătire profesională, întreţinându-şi cu greu familia. Astfel, a lucrat la serviciul contabilitate la IFET, apoi la Cooperativa de Consum a Raionului Ceahlău şi la Districtul Hangu, Drumuri Naţionale, până în 30 aprilie 1970, când a fost reintegrat în învăţământ şi a lucrat până la pensionare (1981). Pe parcursul deceniilor opt şi nouă ale secolului trecut, Teoctist Galinescu va susţine o bogată activitate didactică şi artistică, incluzând editarea publicaţiei trimestriale „Ţara Hangului”, adresată localnicilor şi fiilor comunei, în rândul colaboratorilor numărându-se cadrele didactice şi personalităţile culturale din comuna Hangu şi din împrejurimile acesteia. Primul număr al revistei a apărut în 1995, după înființarea, de către Teoctist Galinescu, a „Fundaţiei Culturale Gavriil Galinescu”. „A plecat, lăsând în urmă o întreagă enciclopedie”… „Domnul Galinescu – sufletul spiritualităţi din «Ţara Hangului» – un om inteligent, blând, jovial, curajos, puternic şi extraordinar de perseverent, a exploatat fiecare dintre aceste posibilităţi, până când, în ziua de 10 august 2008, şirul lor s-a întrerupt irevocabil. Nu i-a mai rămas decât o singură posibilitate, cea mai nobilă, mai specială şi mai importantă, aceea de a învinge timpul, prin tot ceea ce a fost şi a realizat. A plecat, lăsând în urmă o întreagă enciclopedie, cu documente, fotografii, hărţi, lucrări şi trei volume care au văzut lumina tiparului, «Ţara Hangului», «Plutaşii pe Bistriţa» şi «În zile de sărbători», cărţi care ne vorbesc despre viaţa hanganilor, pe care i-a iubit şi i-a respectat atât de mult. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui dascăl serios, corect şi obiectiv, amintirea unui om plin de iniţiativă şi de viaţă, sub amprenta căruia s-a înfiinţat «Fundaţia Culturală Gavriil Galinescu» şi, mai târziu a fost editată revista «Ţara Hangului», pe care a reuşit, semnând cu sufletul, dar şi implicându-se material, să o aducă la numărul 47. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui hangan, cu spiritul mereu treaz şi deschis spre noi orizonturi, care nu şi-a uitat niciodată originile şi nici «Ţara Hangului», de unde sa ivit anume, pe 24 iulie 1921, să poarte peste ani, tradiţia acestei localităţi pentru spiritualitatea căreia a sacrificat tot ce se putea sacrifica.” (Liliana Bostan, în revista „Ţara Hangului”, nr. 48) IGPR: Poliţiştii au depistat 71 de şoferi care circulau pe autostrăzi cu viteze de peste 180 km/h Un şofer a fost depistat, săptămâna trecută, conducând pe autostradă cu viteza de 215 kilometri pe oră, iar alţi 70 cu viteze de peste 180 de kilometri pe oră, informează IGPR într-un comunicat de presă remis luni AGERPRES. Poliţiştii Brigăzii Autostrăzi şi Misiuni Speciale a Poliţiei Române au depistat, pe autostrăzi, în perioada 16 – 22 iulie, 71 de şoferi care au depăşit viteza legală cu mai mult de 50 de kilometri pe oră. Nouă dintre aceştia conduceau cu o viteză de peste 200 kilometri pe oră. “Cea mai mare viteză înregistrată a fost pe autostrada A3, la data de 17 iulie, când poliţiştii au depistat un bărbat, de 23 de ani, din Cluj, care conducea cu viteza de 215 km/h”, se arată în comunicat. Tuturor conducătorilor auto care aveau viteză excesivă le-au fost reţinute permisele de conducere pentru 90 de zile şi au fost sancţionaţi contravenţional cu amenzi între 1.305 şi 2.900 de lei.
Irina NASTASIU
