În urmă cu 81 de ani, pe data de 19 februarie 1936, se năștea, în comuna Bulzești din județul Dolj, poetul, prozatorul, dramaturgul, eseistul și traducătorul Marin Sorescu, membru al Academiei Române și fost ministru al culturii în perioada 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995.
Marin Sorescu a debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii „Singur printre poeți“, opera lui cuprinzând peste 60 de cărți, traduse în mai mult de 20 de țări ale lumii. Marin Sorescu s-a remarcat totodată prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. După Revoluția din 1989, a ocupat funcția de ministru al culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu. Între distincțiile obținute de-a lungul vieții sale, amintim: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite“, Italia, 1970; Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970; „Le Muse“, acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978; Premiul Internațional de Poezie „Fernando Riello“, Madrid, Spania, 1983; Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena, în 1991, pentru întreaga activitate; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, obținut de șase ori – pentru poezie, teatru și critică literară.
Marin Sorescu s-a stins din viață pe data de 8 decembrie 1996, la spitalul Elias din București. Ultimele sale poezii, scrise pe patul de spital și publicate postum în volumul „Puntea“ (subintitulat „Ultimele“), sunt străbătute de tristețea poetului conștient că trebuie să treacă puntea care leagă viața de moarte: „Ce mă doare cel mai tare/ E că nu voi mai putea fi/ În contact cu cărțile,/ Să stau dimineața în fața bibliotecii/ Ca la țărmul mării/ Mângâiat de briza tainică adiind/ De pe rafturi./ Dacă tot voi fi atât de aproape de ele,/ Sper să nu mi se refuze, Doamne,/ Plăcerea de a citi în stele/ Măcar o dată pe săptămână/ După orarul afișat pe un nor“.
Potrivit criticului literar Romulus Diaconescu, „Marin Sorescu este un scriitor total. A debutat și s-a lansat în poezie, profesează critica și estetica literară, s-a lansat mai apoi în teatru și, în ultimul timp, în roman și jurnal. Aceasta proliferare a genurilor, având și un succes extraordinar de public, se păstrează sub semnul unei vizibile unități stilistice și de gândire…“
Marin Sorescu, pe meleaguri nemțene
Numele lui Marin Sorescu se leagă și de județul Neamț, unde scriitorul a fost prezent de două ori, în anii 1972 și 1975.
Prima vizită, cea din anul 1972, s-a datorat celei de-a șasea ediții a „Antologiei scriitorilor români contemporani“, eveniment la care Marin Sorescu a fost invitat să participe. În 1975, poetul a sosit la Piatra-Neamț, de data aceasta pentru a regiza spectacolul „Matca“, la Teatrul Tineretului.
Piesa „Matca“ a fost publicată în revista „Teatrul“, nr. 9/septembrie 1973, apoi în volumul „Setea muntelui de sare“, apărut în 1974, la Editura Cartea Românească. A fost tradusă în franceză (1975), rusă (1978), macedoneană (1979), maghiară (1980), engleză (1985), fiind jucată pe numeroase scene ale lumii.
Premiera absolută a piesei a avut loc la 15 octombrie 1974, în Elveția, pe scena companiei „Le Nouveau Theatre de Poche“ din Geneva. În aceeași lună, piesa este montată la Teatrul Mic din București, în regia lui Dinu Cernescu.
Pe 6 martie 1975 a avut loc, la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț, premiera piesei „Matca“, textul fiind refăcut special de autor pentru acest spectacol.
Din distribuție făceau parte: Catrinel Paraschivescu Blaja (Irina), Cornel Nicoară (Moșul), Ion Muscă (Titu), Nina Zăinescu (Silvica), Paul Chiribuță (Lelea Anica / Prima momâie), Constantin Cojocaru (Gaga Ioana / A doua momâie). Regia: Marin Sorescu; Asistenți regie: Eduard Covali și Alexandru Lazăr. Scenografia: Liviu Ciulei și arh. Dan Jitianu; Muzica: Dinu Petrescu; Ilustrația muzicală: Lucian Ionescu.
Piesa a fost distinsă cu Marele premiu la Festivalul spectacolelor de teatru pentru tineret și copii, Piatra Neamț, 1975.
Irina NASTASIU