Cei care sunt mai mici de 37 de ani nici nu existau. Cei între 37 și 40 de ani nu au cum să-și aducă aminte. Cei peste această vârstă rememorează și, cu un fior pe șira spinării, spun doar ”Doamne Ferește, de așa ceva”.
Din fericire, în Neamț nu au fost victime. Și nici stricăciuni materiale majore. Dar sunt unii care au trăit din plin doliul acelor clipe, îngropându-și apoi rudele moarte găsite sub dărâmături, în București. Sau, în unele cazuri, îngropând un sicriu sigilat în care nici nu știu ce rămășițe și ale cui au primit. Dar măcar au trăit apoi cu liniștea că au unde aprinde o lumânare.
Catastrofă. Doliu Național. Sute și sute de morți. Mai exact, 1578. Mulți necunoscuți pentru masa largă dar și nume cu sonoritate, ca Toma Caragiu sau Doina Badea.
O zi care trebuie să nu se mai repete. Și din care ar trebui trase, peste ani, niște învățăminte. (D.V.)