*De dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal cu drept de supervizare
Cu toate că este unul din subiectele cele mai importante care influențează omul pe tot parcursul vieții, niciodată nu am pus un accent deosebit pe acest subiect în articolele mele de până acum. La unul din cazurile din această săptămână, am auzit povestea unui pacient care este foarte dezamăgit de sora lui, de așteptările eșuate cu privire la relația lor și la dorința acestuia de a-și îmbunătăți relația cu sora lui mai mică. În acest moment, relația lor este una conflictuală, care durează de foarte mult timp.
Relația dintre frați este văzuta în Biblia Veche ca un subiect foarte important. A doua poveste după crearea lumii este povestea fraților Cain și Abel. Pe scurt, Cain a primit de la Dumnezeu tot ce este în pământ și Abel a primit tot ce este pe cer. Și cu toate că împărțirea a fost cât de cât obiectivă, Cain devine invidios pe fratele lui și simte că tatăl lor ceresc îl iubește mai mult pe Abel decât pe el. Și astfel, Cain se hotărăște să-l omoare pe fratele lui. Din această poveste, se poate vedea cât sunt de importante relațiile între frați, mai ales atunci când apar anumiți factori foarte importanți, cum ar fi: nevoia de a fi iubit, de a primi afecțiune, sentimentul de inferioritate sau superioritate, stare de competiție și teoriile etiologice (cercetarea animalelor și trăgând concluzii despre ele și despre om, despre conceptul de teritorialitate. Fiecare animal își marchează teritoriul și tinde să-și extindă spațiu și să se lupte pentru acesta).
Părinții au un rol foarte important în a echilibra sentimentele pozitive și negative și de ei depinde armonia familiei. Relația dintre frați este foarte semnificativă la începutul vieții și ea influențează în mod absolut relațiile și cu cei din jur. Mai mult decât atât, cercetările arată că există o diferență între copiii care au crescut singuri la părinți și copiii cu unul sau mai mulți frați sau surori. Copiii singuri la părinți au avut o lejeritate mai mare, un teritoriu mai mare de desfășurare, nu au avut nevoie sa se lupte pentru jucării, îmbrăcăminte, televizoare etc., dar din această cauza le-au lipsit o putere de a învinge conflicte și venirea lor în grădiniță și la școală a creat o mare discrepanță între ei și alți copii. Pe când copilul care a fost obișnuit să se lupte pentru fiecare lucru, incluzând competiția dintre frați pentru iubirea părintească, s-au integrat mult mai ușor în viața reală.
Prima criză care se întâmplă la frați este când primul frate află că va mai veni încă un copil pe lume și care o să-i facă concurență. Exista multe cazuri în care va apărea o regresie din partea copilului mai mare legat de nașterea fratelui lui. Regresia poate să fie legată de închidere în sine, deprimare, pasivitate, agresivitate. O atitudine corectă în acest caz o reprezintă o atenție mai mare a tatălui, care nu este implicat în naștere, asupra copilului mai mare. Primele conflicte pe care le putem observa se leagă de aspectul jucăriilor la care tinde copilul cel mic, lucru care îl enervează pe fratele mai mare și de multe ori reacționează într-un mod agresiv. Copilul cel mic începe să plângă și atunci de mai multe ori intervin părinții, fiind deranjați de plânsul copilului și cer în mod puternic ca fratele cel mare să-și asume o responsabilitate. Bineînțeles că reacția părinților aduce la o frustrare mai mare la fratele mai mare și exista două posibilități: ori manifestă frustrarea mai puternică, ori se închide în el, își pierde vitalitatea, încrederea în părinții lui.
Cum părinții dețin responsabilitatea cea mai mare, întrebarea este dacă să intervină în relația copiilor sau să îi lase să se descurce singuri. Răspunsul este că acești copii de multe ori ajung la aceste certuri pentru a atrage atenția părinților. De aici intervenția acestora este importantă, și la fel de importantă este și modalitatea. Numai prin faptul că unul din frați este mai mare și el trebuie sa fie înțelegător, asta la un copil de 4 -5 ani, nu înțelege și creează frustrări mai mari. Părinții trebuie să impună reguli specifice, sa fie perseverenți, dar și înțelegători față de fratele mai mare.
Interesant este că încă de acum 50 de ani, când părinții erau foarte ocupați la țară și nu acordau foarte multă atenție copiilor, s-a văzut că acești copii au crescut mult mai natural și relațiile între frați au fost atât de strânse încât i-au ajutat pe parcursul vieții. În zilele noastre, părinții sunt foarte apropiații de copii lor, lucru care de multe ori duce la greșeli și la ură între frați din cauza intervenției greșite a părinților. Părinții au o responsabilitate împreună cu frații să-i învețe să fie mai puțin egoiști, mai înțelegători și să împartă puținul în mod egal.
Am foarte multe de spus despre relațiile dintre frați, dar pot să concluzionez că educația părinților este un factor foarte important ca relațiile să curgă în direcția normală, dar trebuie adăugat și un factor extern, care se referă și la situația economică a familiei. Cu cât situația este mai slabă, există și posibilitatea de gelozie, invidie, de răzbunare. Când lucrurile nu s-au împărțit clar și nu au fost reguli și valori bune puse la punct, au fost foarte multe crime între frați.
Cu respect,
Dr. Miron Itzhak
Director Institut Miron
Cabinet de Psihologie
Str. Mihai Eminescu, Nr.3, Bl.D4, Sc.B, Ap.37, Piatra Neamț
Tel.0233-236146;0724-2252147, 0747627971; E-mail: miron@ambra.ro
Site: www.psiholog-dr-miron-itzhak. ro