Dacă, până în prezent, circuitul decizional de la nivelul întregii Uniuni presupunea preluarea, de către birocrația bruxelleză, a deciziilor convenite prin joncțiunea Paris-Berlin, se pare că a venit momentul în care și state precum România sau Ungaria ar putea avea, dată fiind situarea lor din perspectiva securității europene, un important cuvânt de spus. Și nu doar ele, pentru că deciziile ce vizează întreaga construcție europeană vor trebui să țină cont de un principiu fundamental, acela ca toate cele 28 de state să fie implicate în acest proces. Altfel, însuși viitorul Uniunii se plasează în zodia incertitudinii, iar fracturile deja existente s-ar putea acutiza. Or, în aceste momente de criză, acceptând că problema refugiaților este, deja, una europeană, măsurile echilibrate sunt cele care vor proba solidaritatea statelor europene. Este în joc, desigur, și problema de securitate, dar este, de asemenea, și aceea umanitară. Ambele sunt puse în discuție de ceea ce se întâmplă, iar justa măsură implică solidaritatea tuturor factorilor decizionali, atât în ceea ce privește relocarea refugiaților, în funcție de posibilitățile fiecărui stat de a le oferi acestora condiții decente de existență (asigurând, totodată, și siguranța propriilor cetățeni), cât și în ceea ce privește contribuția la efortul colectiv întreprins din punct de vedere financiar. Uniunea poate depăși situația temperând, prin noile decizii de ordin strategic, orgoliile naționale, dar asta înseamnă o egalizare sau, dacă vreți, o democratizare a jocului decizional.
Raportat la istoria Europei, nu e prima criză pe care aceasta a traversat-o. Dacă avem în vedere, însă, scurta istorie a Uniunii Europene în sensul său de construct politic, e cea mai acută, pentru că în joc se află, privind în ansamblu, gestionarea destinelor unor oameni nevinovați și care doar își caută ancore de supraviețuire. Iar Europa, în lunga sa istorie, a ieșit, prin eforturi comune ale decidenților și cetățenilor săi, din crizele pe care timpul i le-a adus în față, ceea ce a fost cazul și pentru ansamblul politico-economic al Uniunii Europene. Există, ca atare, premisele ca și această criză să fie depășită, iar declarațiile de până acum ale liderilor celor mai importante state sunt încurajatoare și ilustrează faptul că înțelepciunea primează, așa cum s-a întâmplat și în trecut. Bruscată, în trecutul recent, de cele două conflagrații mondiale, Europa și-a revenit tocmai pentru că această înțelepciune a primat, orientându-se împotriva insanității. Tocmai din acest motiv, pacea europeană, care durează, iată, din 1945 încoace, trebuie menținută, iar asta se poate realiza doar cu prețul unei solidarități exemplare care să însemne, simplu spus, că efortul comun trebuie să aibă drept bază decizii comune. Acest lucru s-ar putea constitui în fundamentul procesului de reconfigurare strategică a Europei.
Dan Misăilă