*Primarul Ion Rotaru speră să obțină finanțarea de la Compania Națională de Investiții pentru a opri surparea zidului *Proiectul a fost depus deja și, dacă va fi aprobat, în primăvară s-ar putea organiza licitația de desemnare a firmei care se va ocupa cu reabilitarea și consolidarea așezământului monahal *Mănăstirea Bisericani a fost ctitorită de voievodul Bogdan al III-lea Vodă
Mănăstirea Bisericani, unul dintre cele mai reprezentative așezăminte monahale din această parte a țării, ar putea fi reabilitată cu fonduri de la Compania Națională de Investiții. Motivul este unul foarte grav: zidul dinspre miazănoapte al bisericii vechi a început să se dărâme. Biserica aceasta este cea mai importantă din complexul monahal de la Bisericani, deoarece adăpostește prima reprezentare iconografică a apariției Fecioarei Maria în aceste locuri. „Am depus proiectul, care prevede atât reabilitarea, cât și consolidarea Mănăstirii și a anexelor la Compania Națională de Investiții (CNI). Urmează să treacă prin Comisia de Evaluare și, dacă va fi aprobat, iar eu sper să fie pentru că vorbim de un simbol al județului Neamț, în primăvara lui 2016 am putea organiza deja licitația pentru a putea începe lucrările. Valoarea proiectului este de un milion de euro“, a declarat Ion Rotaru, primarul comunei Alexandru cel Bun.
A fost făcut deja un foraj de șase metri adâncime, pentru a fi montați piloni din beton cu un diametru de 60 de centimetri, care să ajute la consolidarea așezământului monahal, dar pentru restul lucrărilor de reabilitare se așteaptă fondurile de la CNI.
Mănăstirea Bisericani, prezentă pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir
După cum este menționat în istoricul oficial al așezământului monahal, Mănăstirea Bisericani este ctitoria voievodului Bogdan al III-lea Vodă, în 1508-1512 și a fost fondată pe temelia unei biserici din lemn, cu hramul „Buna Vestire“, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, care a fost construită de sihastrul Iosif și ucenicii lui, veniți din pustiul Iordanului.
Biserica din lemn, pe temelia căreia a fost ridicată mănăstirea, a fost incendiată și jefuită în anul 1498 de către tătari. După arderea bisericii, Cuviosul Iosif și ucenicii săi s-au hotărât să plece la Munte Athos, dar au fost opriți de apariția Fecioarei Maria, care le-a spus că nu este nevoie să plece spre Grădina Maicii Domnului de la Athos pentru că și acest loc „este Grădina Mea“. Evenimentul a fost pictat la iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodală în anul 1517. „Minunea a fost auzită și de domnitorul Ștefan cel Mare și Sfânt, care (după mărturia istoricului Nicolae Iorga) avea să pună piatra de temelie a noii biserici cu același hram, iar zidirea ei a avut loc în timpul domnitorului Bogdan al III-lea (1504-1517)“, se arată în istoricul mănăstirii.
Locașul este unul dintre puținele obiective, de pe valea Bistriței, care au fost consemnate pe harta întocmită de Dimitrie Cantemir la începutul secolului al XVIII-lea.
Icoana făcătoare de minuni
Icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria de la paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului“ datează din secolul al XV-lea, din timpul în care Maica Domnului s-a arătat Sfântului cuvios Iosif. Oamenii locului spun că, pentru a marca locul, cuviosul Iosif a luat una dintre icoanele pe care le avea deja și a așezat-o în stejar. Apariția a avut loc într-o vineri și din acel moment, după ce terminau slujba, călugării se adunau în fiecare vineri și săvârșeau paraclisul și sfințirea apei sub stejar. Astfel, icoana rămas în stejar de-a lungul anilor, iar lumea care a aflat de minune venea aici să se roage.
O reprezentare a scenei apariției, cea mai veche ajunsă până la noi, se află pictată, în ulei, pe paraclisul bisericii vechi. O altă reprezentare, de factură modernă, este pictată în frescă pe pereții interiori ai paraclisului care s-a ridicat, se spune, pe cioata stejarului în care s-a arătat Maica Domnului.
Însă, cu trecerea timpului, stejarul s-a uscat și cu pretextul că prezintă un pericol pentru oameni, comuniștii au vrut să taie stejarul, luând mai întâi icoana. Poveștile localnicilor spun că, deși au luat-o de mai multe ori într-un an, icoana apărea înapoi în stejar.
De la mănăstire, la penitenciar și sanatoriu TBC
O primă refacere a bisericii a avut loc în 1786, când ctitoria lui Bogdan al III-lea începuse deja să se ruineze. Între secolele XVI-XIX, locașul se număra printre marile mănăstiri din Moldova, însă, după reforma agrară din 1864, a lui A.I. Cuza, Mănăstirea Bisericani intră într-un declin. Regele Carol I a transformat-o abuziv în penitenciar, iar în anul 1911 a luat ființă un azil pentru bolnavii de tuberculoză.
Cei mai bătrâni dintre localnici cred că și transformarea mănăstirii în azil pentru bolnavii de tuberculoză se datorează tot unei minuni – un bolnav căruia medicii nu i-au dat șanse de supraviețuire se ruga zilnic la icoana din stejar și se pare că s-a vindecat.
Azilul a fost transformat ulterior în Sanatoriul TBC, care există și în prezent în fostul ansamblu al Mănăstirii Bisericani.
Andreea AMARIEI