*dr. Miron Itzhak, psiholog clinician principal, 0233/236146, 0724/225214, 0747/627971
Terapia prin animale este o metodă relativ nouă, din anii ’60 ai secolului trecut, când Boris Levinson , în cartea sa „Pet oriented psychotherapy“, descrie rolul animalelor, care creează motivație și progrese în rândul copiilor și al oamenilor la care terapia convențională nu a reușit. Acest autor se referă în cartea sa la: copii cu probleme motrice, copii cu probleme de atenție și de hiperactivitate (ADHD), copii autiști, adolescenți, prizonieri, bolnavi psihici, persoane oarbe, persoane care suferă de boli cronice și persoane în stadiul terminal. Cu alte cuvinte, terapia prin animale se referă la părțile motrice cognitive și foarte mult la probleme afective , de comunicare și relaționare.
De când omul a domesticit animalele, relația între om și animal a fost de o natură terapeutică, de la începutul anilor 60 se începe dezvoltarea ramurii de terapie prin animale, prin crearea de școli speciale și de persoane cu aptitudini foarte bune care sunt legați de animale, le iubesc, dar iubesc și oamenii.
Terapia se poate face în mai multe locuri: în casa omului sau în locuri special amenajate pentru aceste tipuri de terapie (de exemplu grajdul și terenurile special amenajate pentru echitație). Prin aceste animale, interesul terapeutului este să ajungă cât mai aproape de sufletul și inima pacientului, să-l înțeleagă și să-l îndrume să-și exprime sentimentele și gândurile lui în așa fel încât să-și crească nivelul de trai.
La copii se folosește terapia prin animale pentru a îmbunătăți părțile de coordonare, de motricitate fină și groasă (la copiii care s-au născut cu o deformație neurologică se recomandă foarte mult călăria, pe cai sau pe ponei special antrenați). Există în jur de 20% de copii care suferă de probleme de atenție și hiperactivitate. Jocul cu animale, asumarea responsabilității față de animal, crearea unei discipline puternice față de animal și îndreptarea iubirii și atenției distributive și concentrate creează îmbunătățiri semnificative.
O cercetare interesantă din 2006 arată că folosirea animalelor în terapie la copii cu elemente autiste a îmbunătățit în mod semnificativ laturile sentimentale, cognitive și relaționarea cu ceilalți.
O altă cercetare din 2010 confirmă rezultatele favorabile legate de copii cu retardare mintală și mai ales la copii cu sindrom Down. Aici îmbunătățirea a fost mai puternică față de copii autiști, mai cu seamă în ceea ce privește scoaterea sentimentelor pozitive, iubirea etc.
La adolescenți, terapia prin animale și atașamentul față de animale domestice arată că perioada adolescenței este o perioadă complicată din punct de vedere psihic pentru fiecare adolescent. Unii se închid, alții se exteriorizează mai mult și există labilitate psihică. Animalul domestic ajută adolescentul să transforme iubirea, dezamăgirile, frustrările față de animalul său și în cazul acesta reușește să se descarce psihic, fără să fie acuzat și să fie nevoit să recompenseze imediat sentimentele lui. Cu alte cuvinte, iubirea necondiționată a animalului îi creează o stare de bine și o stabilitate emoțională mult mai puternică.
Sunt foarte mulți adolescenți și adulți care sunt diagnosticați cu o tulburare sociopatică, psihopatică și care se manifestă prin probleme morale, nerespectarea legii, nepăsarea față de alți oameni, izolarea sentimentelor etc. Aceste persoane, care au reușit să adopte și să crească un animal de casă, au prezentat semne clare de îmbunătățire în relaționarea acestor persoane cu oameni din jurul lor.
Din păcate, 2% din populație are probleme cu vederea. Doar o mică parte folosesc câinele dresat special ca îndrumător.
Animalele de casă , ajută în mod sigur persoanele care se simt singure . Prin aceste animale, ele simt că au pentru ce să se trezească, pentru cine ieși la plimbare și au speranța că își vor găsi un rost.
Sunt mai multe feluri de animale de casă, dar dintre cele mai cunoscute se pot numi câinele și pisica , câinele fiind și cel mai prietenos. Dar dacă câinele este mai prietenos și are nevoie de o îngrijire mai specială , pisica este mai puțin prietenoasă și necesită o îngrijire mai puțină. Se spune că pisica este mai imprevizibilă, dar că reușește să simtă probleme de ordin medical.
Alte animale de casă includ animale mici, ca de exemplu hamsteri, porcușori de Guineea, chinchilla, dihori domesticiți, șerpi etc.
Terapia prin animale se bazează pe relația sentimentală care se creează între terapeut și pacient și între pacient și între animal și pacient. Prin terapia cu animale se pot desfășura multe subiecte cognitive ,sociale, comportamentale și afective cu misiunea de a fi de ajutor în pentru a crea o schimbare și o dezvoltare pozitivă în direcția mentală.
În multe țări dezvoltate această terapie este cunoscută iar terapeuții sunt acreditați. Din păcate, în România nu s-a acreditat și nu se recunoaște meseria aceasta, cu toate că sunt foarte multe persoane care se ocupă în mod voluntar sau profesioniști.
La sfârșit am să vă povestesc o manipulare psihologică pe care am utilizat-o cu ceva timp în urmă, cu o pacientă de 26 de ani, care într-un timp scurt și-a pierdut mama și pe fratele ei, care s-a sinucis. Ea nu voia deloc să trăiască și a făcut tot felul de încercări de a se sinucide. Am cerut de la ea și de la tatăl ei să mergem să vizităm casa ei. Când am ajuns la poarta casei, a ieșit o pisică. Pacienta mea s-a aplecat spre ea și a pupat-o și a început să vorbească cu ea, întrebând-o în cel mai natural mod dacă pisica o iubea și dacă îi fusese dor de ea (pacienta stătuse internată la spitalul de psihiatrie). În acel moment, când am văzut acele sentimente de dragoste și o vitalitate mai mare din partea pacientei mele, am îndrăznit să o întreb ce s-ar face pisica fără ea. Am remarcat la pacienta mea că s-a făcut serioasă și după aceasta întrebare am simțit o mică schimbare în atitudinea față de viață și de moarte.
La copii, la părinți care m-au întrebat de mai multe ori ce să facă când un copil cere un animal, le răspund că în mod sigur să primească cererea copilului, dar mai întâi să se intereseze ce fel de animal i s-ar potrivi și dacă copilul are aptitudinile psihice să-l îngrijească și să nu îl lase în grija părinților.
Aștept părerile și sugestiile dumneavoastră!
Cu respect, dr. Miron Itzhak!
