Recent, elevii Şcolii nr. 1 din Bicaz Chei au solicitat suplimentarea orelor de religie
După 50 de ani de comunism, timp în care Biserica a fost interzisă, împreună cu învăţământul religios, iată că soarta orelor de religie este pusă din nou sub semnul întrebării. Libertatea câştigată cu preţ de sânge, în 1989, a făcut ca noi, românii, să ne putem exprima opiniile fără constrângeri, să putem intra din nou în biserici, fără să ne mai temem de prigoana marxist-ateistă, să ne bucurăm de şansa studierii religiei în şcoli, mai ales că primele şcoli au funcţionat chiar în cadrul bisericilor.
Astăzi, glasul poporului este din nou ignorat, mai-marii noştri stabilind, prin vocea Curţii Constituţionale, că orele de religie vor fi condiţionate, începând cu anul şcolar viitor, de semnătura părinţilor. Ca şi cum acestea ar reprezenta un pericol pentru minţile şi sufletele copiilor, şi nu o oază de bucurie şi un mijloc de a forma caracterele viitorilor cetăţeni ai ţării.
În timp ce tot mai multe voci pledează pentru respectarea „diversităţii” şi „toleranţei”, socotind că aceste valori sunt puse în pericol prin studierea religiei, iată că un profesor din Bicaz Chei reuşeşte, cu har şi dăruire, să facă aceste ore atât de atractive, încât elevii să ceară suplimentarea acestora.
Cu o experienţă de 30 de ani în învăţământ, profesorul de religie Marin Udroiu, de la Şcoala Nr. 1 din Bicaz Chei, s-a stabilit în judeţul Neamţ în anul 2008, până atunci fiind cadru didactic la Şcoala „Liviu Rebreanu” din Mioveni, judeţul Argeş.
Având două licenţe, în biologie şi în religie, domnul profesor mărturiseşte: „Calea cea mai bună de a-i aduce pe copii la Dumnezeu am găsit-o la interferenţa dintre biologie şi teologie. Este una din căile regale pedagogice prin care copilul poate fi uşor atras către Dumnezeu, pornind de la ceea ce îi place lui, pentru că universul copilului este format în primul rând din animale, flori, joc. Atunci când am devenit profesor de religie, am văzut copiii cu alţi ochi. M-am văzut ca un pedagog responsabil, care nu se mai poate duce să le predea copiilor despre trandafir, aşa cum făcusem odinioară la orele de biologie, ci despre cine a creat trandafirul. Sau despre virtuţile puse de Dumnezeu într-un stup de albine.”
Cabinet de religie multifuncţional
Cea mai mare realizare a profesorului Udroiu este cabinetul de religie multifuncţional, înfiinţat la Şcoala din Mioveni, Argeş. „Cabinetul a funcţionat pe mai multe paliere: era cabinet de religie, paraclis şcolar (unde, cu binecuvântarea ierarhului locului, s-au ţinut şi Sfinte Liturghii), dar şi cabinet al duhovnicului, unde se spovedeau copiii şcolii”, precizează Marin Udroiu.
Cabinetul era deschis pentru toţi cei 2000 de copii ai şcolii, însă prioritatea era reprezentată de copiii aflaţi la vârsta pubertăţii. Cabinetul a fost sfinţit în anul 2002 şi a fost realizat prin truda unei întregi echipe de profesori, dar şi de ingineri care făceau naveta 34 de kilometri, în fiecare săptămână, ca voluntari, timp de doi ani şi jumătate.
Profesorul Udroiu a reuşit să-i cucerească şi pe prichindeii şcolii din Bicaz Chei. Dragostea de copii şi devotamentul faţă de profesia sa au făcut ca elevii să-l îndrăgească şi să se apropie de orele de religie, pe care le consideră frumoase şi atractive. Atât de frumoase, încât elevii din clasa a V-a au solicitat, recent, încă o oră de religie, pe săptămână:
„Am văzut şi trăit adevărate minuni, alături de aceşti copii. Nu de puţine ori, copiii – problemă, de care alţii fug, pentru că nu stau prea bine la capitolul disciplină, ajung în câteva săptămâni să se deschisă atât de mult, încât să ceară ore de religie în plus! Cum se întâmplă acest lucru? În primul rând profesorul de religie trebuie să fie conştient de faptul că programa şi manualul reprezintă doar nişte instrumente de lucru, pentru că scopul nostru este formator. În momentul în care intri în clasă şi copiii simt ce este în inima ta, pe chipul tău, în unduirea vocii, în momentul în care aşezi, prin puterea Duhului Sfânt, în inima lor nişte nestemate de dragoste, copiii vin după tine”, explică Marin Udroiu.
Ore interactive, presărate cu poveşti şi voie-bună
Cum se face asta, tehnic vorbind, nimeni nu poate spune. Cert este că orele de religie sunt fermecătoare, interactive, presărate cu jocuri, glume, poveşti, voie bună şi multă, multă dragoste. Copiii devin personaje principale, în cadrul unor lecţii inedite, ora decurgând într-un permanent dialog şi părtăşie, dintre profesor şi copii
„Copiii vor să se simtă importanţi, au nevoie să fie valorizaţi. Or, lucrul acesta nu se poate întâmpla, dacă transformăm ora de religie într-un monolog al profesorului! Printr-un rafinament pedagogic, mă dau la o parte eu, profesorul, şi Îl las pe Dumnezeu să lucreze prin mine. Atunci, fiecare oră de religie devine irepetabilă”, adaugă profesorul Udroiu.
Probabil că ar fi de interes, pentru profesorii de religie, înregistrarea unor astfel de ore şi prezentarea lor, ca material didactic, în cadrul cercurilor de religie. „Ne-am gândit chiar la posibilitatea de a transmite, în direct, o astfel de oră de religie, mai ales că la alte discipline s-a realizat acest lucru. O echipă de filmare profesionistă poate surprinde expresii ale feţei copilului, precum şi modalitatea prin copilul este ridicat, pe parcursul orei, la un nivel de trăire spirituală”, este de părere Marin Udroiu.
„Cauza corupţiei din ţara noastră este de natură morală…”
În ceea ce priveşte recenta hotărâre a Curţii Constituţionale, potrivit căreia orele de religie se vor desfăşura, începând cu anul şcolar viitor, doar pe baza acordului scris al părinţilor, domnul profesor Udroiu opinează:
„Din punct de vedere organizatoric, este vina noastră, a profesorilor de religie, că, într-un sfert de veac de libertate, n-am reuşit să ne organizăm într-o Ligă a Profesorilor de Religie sau în orice altă formă organizată care să fie în stare să acţioneze, din punct de vedere juridic. Mai ales că aceste atacuri sunt din ce în ce mai organizate! Pe de altă parte, însă, atunci când un mărturisitor al credinţei devine vulnerabil, atunci când el însuşi are scăderi în lucrarea pe care o face, atunci când nu mai suntem în echilibru cu Dumnezeu, El îşi ia mâna de pe noi!. Din păcate, în loc să ne îndeplinim scopul fundamental pentru care Dumnezeu ne-a dat acest dar după Revoluţie, cu preţul sângelui vărsat – acela de întoarcere a sufletului românilor către credinţă – transformăm ora de religiei în ceva formal, umplem tablele şi minţile copiilor cu tot felul de informaţii nemântuitoare, fără a ajunge la sufletele lor! Formarea caracterului creştin al copiilor este scopul fundamental al orei de religie. Prin intermediul orelor de religie, copiii au ocazia să intre în contact cu marile modele evanghelice şi ale Sfinţilor Părinţi. Şi în contact cu aceste modele minunate, Dumnezeu îi poate aduce pe copii la o identitate în Hristos. În asta constă, de fapt, şansa salvării morale a neamului românesc, căci cauza corupţiei din ţara noastră este de natură morală.
Ora de religie se va salva prin aportul fiecăruia dintre noi în faţa copiilor, transmiţându-le acestora nu doar informaţii, ci şi convingeri de viaţă, aşa încât, prin mâna noastră, Dumnezeu să formeze adevărate caractere creştine.”
Irina NASTASIU
