*După câteva ore s-a predat de bunăvoie
*” Am crezut că economisesc câţiva bani furând o căruţă de lemne”, a spus făptașul
Apropierea iernii face ca mulţi dintre concetăţenii noştri să se îndrepte cu gânduri nu tocmai curate spre mândrii noştri codrii indiferent de situaţia lor juridică, adică ai statului sau în proprietate privată.
Pădurile din zona Oniceni sunt mărginite de sate cu o populaţie săracă pentru care iernile reprezintă şi hotarul dintre viaţa din primăvară sau moartea de frig sub zăpezi. Sărăcia lucie îi face pe mulţi să uite de legi penale, de poruncile Domnului sau de bătaia pe care şi-o pot lua de la proprietarii de păduri şi, conform unei cutume înrădăcinate în conştiinţele localnicilor, se înhamă caii la căruţe şi se pleacă la furat ca-n codru din pădurile învecinate. Plângerile depuse la posturile de poliţie din ultimii ani au făcut ca atât cei care păzesc pădurea, pădurarii, cât şi poliţiştii să-şi unească eforturile şi să organizeze pânde pentru a depista hoţii de lemn.
Ziua de marţi a fost una cu mare ghinion pentru Laur D. tată a trei copii şi care s-a hotărât să plece dis de dimineţă în pădurea ocolului silvic Băceşti pentru a doborâ şi lua acasă câţiva copaci ce iar fi asigurat trecerea mai uşoară peste frigul iernii. Când soarele a început să lumineze, el deja doborâse câţiva arbori şi îi curăţase pentru a-i urca în căruţă. Laur nu avea de unde să ştie că zgomotul drujbei sale va fi auzit şi de poliţişti şi de brigadierii silvici ce stăteau la pândă la mai puţin de un kilometru de locul în care el măcelărise pădurea iar apariţia lor l-a surprins dar nu l-au prins pentru că, încă de la prima somaţie, a luat-o la fugă ca apucat de streche, fără a mai avea grija celor doi cai frumoşi şi a căruţei pe jumătate încărcate cu buşteni. A alergat fără oprire aproape un kilometru oprindu-se pentru a-şi trage sufletul într-o văgăună unde l-a şi podidit plânsul gândindu-se la caii pierduţi şi la pedeapsa pe care poate să o încaseze pentru fapta sa.
Poliţiştii au luat căruţa cu tot cu încărcătură şi drujbă şi au aşteptat liniştiţi ca tânărul hoţ să apară pentru a-şi recunoaşte fapta şi a-şi primi binemeritata pedeapsă. În situaţii de acest gen, atât pădurarii cât şi poliţiştii ştiu că cei prinşi chiar dacă încearcă să fugă tot se vor întoarce pentru a-şi recupera caii şi, spăşiţi să ia cunoştinţă cu pedeapsa ce-i aşteaptă. Laur D. nu a infirmat aşteptările oamenilor legii şi, după câteva ore, a ajuns în curtea postului de poliţie recunoscându-şi fapta şi, declarându-ne că frica de bătaia l-a făcut să fugă, regretându-şi de asemenea fapta săvârşită.
Tânărul este cunoscut ca om gospodar iar repetarea acestui gest nu va mai fi posibilă dar, fapta de marţi îi va aduce în mod sigur o pedeapsă pe care și-o dorește cât mai mică. „Nu ştiu ce a fost în capul meu. Am crezut că economisesc câţiva bani furând o căruţă de lemne şi, uite, pot să pierd şi caii şi căruţa şi, Doamne Fereşte, libertatea. Ce s-ar face copii mei dacă eu, singurul care aduc un ban în casă aş ajunge la închisoare? Cine i-ar ajuta? Şi am nişte copii cuminţi, care merg la şcoală şi-i iubesc ca pe ochii din cap. Mi-e ruşine de cele întâmplate şi niciodată în viaţa mea nu voi mai repeta acest lucru” ne-a spus cu lacrimi în ochi Laur, speriat, obosit şi spăşit după „spovada” făcută poliţiştilor.
Dan VASILIU