* Încă un nevăzător trebuie să dea 500 de milioane Casei de Pensii Neamţ
Casa de Pensii Neamţ a dat, din nou, cu oiştea-n gard. După ce i-a imputat unui nevăzător pensia din ultimii trei ani, mai exact 600 de milioane de lei, şi-a mai găsit un „muşteriu”. Costică Bălan, scos dator cu jumătate de miliard de lei, va urma exemplul lui Grigore Ojică şi va da în judecată casa de pensii. Pe lângă faptul că i se cere înapoi pensia din ultimii trei ani, Costică Bălan este pus să-şi şi dovedească handicapul. Omul, rămas fără vedere când nici nu învăţase încă să scrie şi să citească, a ajuns în situaţia să adune dovezi că accidentul în care şi-a pierdut ochiul drept chiar a a avut loc. „Cei de la Casa de Pensii Neamţ mi-au trimis o decizie de imputare a pensiei din ultimii trei ani, nu mai puţin de 500 de milioane de lei, pe motiv că nu am un handicap suficient de grav şi mi-au cerut dovezi clare că într-adevăr am rămas fără un ochi în perioada copilăriei”, ne-a declarat, consternat, Costică Bălan, din Piatra Neamţ. Conducerea Casei Judeţene de Pensii ne-a declarat că au fost incluse, eronat, în categoria „nevăzătorilor” toate persoanele cu handicap vizual, indiferent de grad. În această categorie a fost inclus şi Costică Bălan, omul cu un ochi de sticlă, care a fost pensionat în 2001, la vârsta de 53 de ani, din cauza handicapului mediu. În anul 2009, persoana în cauză a obţinut gradul accentuat pentru că în urma analizelor medicale medicii oftalmologi au constatat că vederea ochiului rămas funcţional este mult diminuată. În baza acestei noi încadrări în grad cu handicap, Costică Bălan a obţinut de la Casa de Pensii Neamţ majorarea retribuţiei lunare, încasând, lună de lună, peste 1400 de lei, aproape dublu faţă de retribuţia anterioară. În 2012, însă, aceeaşi Casă de Pensii Neamţ îi cere înapoi banii încasaţi în ultimii trei ani şi-i retrage dreptul de pensionare la limită de vârstă, contestându-i gradul de handicap.
* Omul trebuie să caute martorii de la un accident de acum 50 de ani
„Domnul Petru Rusu, şef de serviciul la Casa de Pensii Neamţ, mi-a spus c-am încurcat-o rău dacă nu aduc dovezi că eu chiar am rămas fără un ochi în 1962”, ne-a declarat Costică Bălan. „Or, în decizia de pensionare semnată chiar de dumnealui în 2007 este subliniat că „data ivirii handicapului este 1 ianuarie 1962″. În 2009, când mi-a fost schimbat gradul de handicap de la mediu , la accentuat, comisia de evaluare a persoanelor cu handicap nu a mai trecut data dobândirii handicapului. Eu, acum, ce să fac, să mă duc în Ţibucani, în localitatea de baştină, şi să-i adun pe toţi cei care au fost martori acum 50 de ani la nenorocire şi să-i pun să semneze declaraţie despre împrejurările în care mi-am pierdut ochiul? Să caut profesorii care s-au minunat cât de frumos scriam fără să văd cu un ochi? Păi unii dintre ei au murit. Era anul nou şi mă aflam la bunici, împreună cu părinţii, câteva mătuşi, unchi şi verişori, iar la un moment dat, în alergare, am căzut cu faţa în clanţă aşa de rău, că mi-a ieşit ochiul pe loc. Îmi amintesc că am fost dus la dispensar , cu o căruţă, apoi la spital. Eu ce să fac acum? Să adun declaraţii de la cele două mătuşi rămase în viaţă, să caut în arhiva spitalului, dacă o mai fi existând?…” Costică Bălan a încercat să-şi ascundă handicapul ani de zile, a muncit în Bucureşti până la 53 de ani, a fost chiar maistru la o fabrică de textile. Nu s-a ascuns în spatele handicapului nici măcar un moment, ba mai mult, a lucrat cot la cot cu „oamenii normali” şi pe mulţi dintre ei i-a şi întrecut în agerime şi pricepere. Pe vremea lui Ceauşescu a reuşit să ajungă la Spitalul Militar, unde a beneficiat de o operaţie de protezare a ochiului pierdut. În 2001, cineva i-a spus că s-ar putea pensiona de drept pentru că are limita de vârstă legiferată pentru persoanele cu handicap. Abia atunci şi-a scos primul său certificat de handicap, în care comisia de specialitate a menţionat „glob eviscerat, protezat estetic (după traumatism orbit.)” şi a primit pensie după 27 de ani de muncă, „la limită de vârstă”. Stagiul de cotizare pentru persoanele cu handicap este redus cu 10 ani faţă de persoanele considerate normale, aşa încât omul a ieşit, liniştit, la pensie. Acum, onorabilii de la Casa de Pensii Neamţ pur şi simplu „resping înscrierea la pensia de limită de vârstă pentru persoanele cu handicap” şi-i recomandă domnului Bălan ca, la cei 58 de ani ai săi, să depună documentele pentru pensionare fără includere în grad de handicap. „O aberaţie fără margini, mai ales că eu nu am un stagiu de cotizare de 35 de ani, aşa cum cere legea pentru persoane fără handicap, iar pe mine nu mă mai angajează nimeni, ca să-mi completez, eventual, stagiul cu 8 ani”, spune bietul om.
* Pensionarul cu un ochi de sticlă îşi caută dreptatea în instanţă
În anul 2009, în care Casa de Pensii Neamţ a majorat cu generozitate pensia lui Costică Bălan până la 1474 lei, fără să comenteze asupra lipsei acelei menţiuni privind data dobândirii handicapului, nu este exclus ca atenţia salariaţilor asupra sarcinilor de serviciu să fi fost diminuată pentru că nu au mai muncit cu acelaşi spor ca în 2008. În 2008 angajaţii au primit 10% spor la salariul de bază după ce Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a stabilit că la casa de pensii se lucrează în condiţii vătămătoare, din cauza radiaţiilor emise de…calculatoare. În 2009, pe fondul restricţiilor bugetare impuse de Boc, sporul a fost redus la 1%. Decizia a fost atacată în instanţă, iar în noiembrie 2011 a fost anulată. Prin urmare, angajaţii casei judeţene de pensii îşi primesc drepturile restante. Şi Costică Bălan, pensionarul cu ochi de sticlă, este hotărât să-şi caute dreptatea în instanţă şi deja a dat în judecată Casa de Pensii Neamţ pentru anularea deciziei de imputare a sumei de 500 milioane de lei vechi. Este conştient de faptul că procesul ar putea dura şi un an de zile, aşa încât vrea ca între timp să beneficieze de pensie. „Mai mică, mai mare, cum o fi, numai să primesc şi eu nişte bani, o pensie, pentru că nu am furat niciodată nimic şi nu cer decât drepturile care mi se cuvin”, a spus Costică Bălan. Pentru a i se recunoaşte handicapul, va merge până în pânzele albe. Deja s-a înscris la Direcţia pentru Asistenţă Socială Neamţ pentru o nouă evaluare a gradului de handicap, sperând ca ochiul său de sticlă şi dioptria mare de la ochiul rămas funcţional să fie dovezi suficiente pentru acordarea drepturilor care i se cuvin.
