Un autor mai puţin cunoscut, dar important acum două secole, este George Radu Melidon. Născut la 13 martie 1831, Roman, judeţul Neamţ, mort la 11 mai 1897, Roman) Melidon a fost poet, prozator şi traducător. A învăţat la Academia din Iaşi (fosta Academie Mihăileană). Din 1856 funcţionează ca profesor de mitologie, retorică şi poetică la Gimnaziul Central din acelaşi oraş. În 1857 e şef de secţie în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice din Moldova, iar în 1860 – director în acelaşi minister. Mutat la Bucureşti ca director general al învă­ţământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învăţământului sătesc. Revizor, apoi inspector şcolar în mai multe judeţe, este chemat în 1867, când se organizează Şcoala Normală de învăţători din Bucureşti, în fruntea instituţiei. În 1881 se pensionează şi, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu. Preocupările lui Melidon sunt predominant didactice. În almanahuri, în publicaţiile vremii („Zimbrul”, unde a debutat, „Foiletonul Zimbrului” şi „Foiţa de istoria şi literatură”), scrie articole pe teme politice, sociale, comerciale (unele fiind transpuse din franţuzeşte). Un pedagog rămâne şi în chestiunile de literatură. Dedicată lui Dimitrie Gusti, lucrarea Regule scurte de versificaţie română (1858) are trei secţiuni: reguli generale de versificaţie, licenţe poetice şi defecte de versificaţie, prozodia poetică aplicată la versificaţia modernă. Melidon însuşi e un versificator sârguincios şi pedestru, înrâurit de poeţii vremii, mai ales de Grigore Alexandrescu, cum se observă în poeziile apărute în „Foile­tonul Zimbrului”, „Almanah pentru români”, „Almanah de învăţătură şi petrecere”, „Secolul” etc.El caută în trecutul de slavă învăţăminte şi îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marş eroic, iar lirica de dragoste nu iese din nota convenţională. Interesant este mai ales prozatorul, cel din relatările de voiaj. Călătorie în Moldova de sus („Foiletonul Zimbrului”, 1855-1856) e un jurnal instructiv în felul lui, dezvăluind o conştiinţă politică mereu trează, ca şi în De la Iaşi la Roman („Alma­nah pentru români”, 1857). A compus şi un Irod naţional (1895), cu evidente implicaţii politice. Cu Un vis curioz („Almanah de învăţătură şi petrecere”, 1857), Melidon poate fi omologat ca primul autor SF român. El a donat, la 2 aprilie 1885, „ca un prinos cetăţenesc din singura avere ce am” biblioteca sa,  formată din 216 volume, comunei (de atunci) Roman. Din iniţiativa unor cărturari romaşcani, în oraşul său natal funcţionează o asociaţie culturală cu  numele lui şi o revistă “Melidonium”, condusă de poeta Emilia Ţuţuianu. De asemenea, biblioteca municipală poartă numele ilustrului cărturar.