La moartea lui Constantin Filimon „colecționarii“ au răsuflat ușurați: nu mai trebuiau să se ferească de cel care putea să pretindă ceva pentru lucrările pe care le-au dobândit mai mult sau mai puțin prea ușor. Puteau să iasă de acum în public, să își umfle pieptul și să se prezinte lumii în toată „măreția“ lor, vorba poetului: „Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,/ Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el/ Sub a numelui tău umbră…“.
Există o excepție, și e singură, că de aceea e excepție, iar calitatea acesteia nu are nevoie de ghilimele, e de colecționar.
Dar oricâți or fi fiind, la mormântul lui Constantin Filimon nu aprinsese nici un „colecționar“ o lumânare în aceste zile de comemorare, până ieri, la primele ore. Cineva, din familie probabil, pusese la căpătâi un buchețel de trandafiri. (CITITOR)
