67.000 de nemțeni vor primi… ce va veni
“Pomana UE” – așa i se spune la țară programului european de ajutorare cu alimente a persoanelor fără venituri sau cu venituri foarte mici. Organizat centralizat pe țară – cu licitație derulată de APIA – este coordonat, la nivel județean, de Consiliul Județean Neamț. Anul acesta, 67.169 de nemțeni figurează ca beneficiari ai alimentelor care urmează să fie distribuite din toamnă.
Teoretic, aceștia ar urma să primească făină (15 kg/persoană), mălai (8 kg), paste făinoase (o pungă de 500 g), ulei (5 l), roșii în suc propriu (o cutie), zacuscă de legume (un borcan), conservă carne (o cutie), miere de albine (borcan de 0,25 l), zahăr (2 kg).
Organizarea acestei distribuții – care va fi coordonată din partea CJ Neamț de vicepreședintele Emilia Arcan – se derulează astfel: vin produsele la Neamț (aduse de furnizorii desemnați de APIA București), sunt depozitate (în anii anteriori la Depozitul Rezervelor Statului de la Podoleni) şi este desemnat un operator de transport marfă care apoi duce în localități cantitățile care revin locuitorilor din acea unitate administrativă. Spre o localitate se pot face mai multe transporturi, în funcție de cantități, dar și de ritmicitatea cu care vin produsele în județ.
CJ intentează proces pentru alimentele de anul trecut
De ce aceste cantități per persoană sunt „teoretice”? Pentru că anul trecut a fost o adevărată bătaie de joc la nivel național. În Neamț de exemplu, din 977 tone de făină au ajuns doar 325, iar din 462.000 litri de ulei au ajuns doar… 11.000 litri.
În procente, „pomana” de făină a fost onorată doar pe o treime, iar la cea de ulei, procentul e de doar 2,5%. Culmea este că presa centrală a difuzat informația conform căreia furnizorul (bulgar!) și-ar fi încasat în avans banii pentru cantitatea din contract.
“Consiliul Județean Neamț va intenta proces pentru alimentele rămase restante de anul trecut. Am înțeles că un alt consiliu județean din țară a procedat la fel și a câștigat. Rămâne apoi de văzut dacă mai putem aduce, în mod real, acele alimente”, spune vicepreședintele Emilia Arcan.
Greu de crezut că alimentele mai pot fi recuperate. În decembrie 2012 când se dădeau ca capul de pereți șefi de CJ din țară și sute (poate mii de primari) că săreau oamenii în sus și întrebau unde sunt alimentele care li se cuvin, nici cei de la APIA București nu reușeau să mai dea de furnizor. Telefoanele firmei bulgare erau, pur și simplu, decuplate.
Cu ochii pe distribuția de la fiecare comună
„Pomana UE” a fost însoțită de scandaluri și pe alte paliere. Acolo unde au ajuns alimentele (pariţal), nu de puține ori, mai ales în anii electorali (cum a fost și 2012), s-au auzit diverse vorbe despre felul cum unii primari și subordonații lor le împărțeau. Din pomelnicul de nereguli, putem enumera: semnături în fals (în locul unora aflați în străinătate), distribuirea către unele persoane care nu aveau dreptul (fără a fi menționate în tabele, ca să nu existe urme), dijmuirea cotei de alimente care revin unei persoane pe principiul populist „de ce să dăm 16 kilograme de produs unei persoane, din aceeași cantitate dăm la două” (a doua fiind una care nu era beneficiară, conform legii).
Știind aceste „legende”, vicepreședintele Emilia Arcan și-a propus, în acest an, să urmărească foarte atent distribuția de produse alimentare: “O să-i rog pe domnii primari să organizeze ca la carte operațiunile din comunele lor. O să-i rog, de asemenea, să respecte la virgulă ce spune legea și să aleagă cu atenție salariații din primării care vor fi implicați în distribuție. Aș dori să nu mai aud relatări despre căruțe cu saci de făină care plecau noaptea spre adrese necunoscute și altele din acestea. De asemenea, controalele vor fi mai amănunțite. Evident că nu putem verifica la fiecare beneficiar în parte, vor fi verificări prin sondaj, dar foarte multe. Vreau ca și noi cei de la Consiliul Județean și cei de la primării să ne facem treaba foarte bine și foarte corect, să nu mai fie discuții”.
Daniel VINCA
Bani cu sacul pentru alimente lipsă sau sub STAS
Miza câștigării licitațiilor pe aceste alimente este una enormă. De exemplu, firma bulgară cu restanțe la făină și ulei a căștigat un contract de aproape 27 milioane de euro. “Viem Corporation Eood – Valoarea contractelor: 20.145.000,47 de euro (fara TVA) pentru ulei si 6.764.793,65 euro (fara TVA) pentru făina. Conform unor surse din cadrul Ministerului Agriculturii, bulgarii ar fi încasat toti banii la sfârşitul lunii decembrie, însă nu au mai livrat uleiul şi făina.” (TeAPIA cu bulgarii – articol din presa centrală).
O altă afacere bună a făcut, tot anul trecut, pe furnizarea de mazăre (în 2012, APIA a băgat în listă acest produs) firma românească (cu patroni străini) Atifco International SA. 2,58 milioane de euro a fost suma totală, furnizorul a livrat mazărea la cutie însă problema reclamată și de intermediarii din program (autoritățile locale) și de producătorii români de conserve (care au pierdut licitația) a fost de calitate. În loc de borcan ca ambalaj a fost preferată cutia de tablă (nu e nici atât de sănătoasă și nici nu permite vizualizarea produsului) în interiorul căreia se afla “o zoaie tulbure ca un borș vechi cu mazăre furajeră” (după cum spuneau producătorii români).
Probleme serioase au fost și la calitatea orezului (furnizat tot de Atifco – valoare contract, 5,14 milioane euro). Că era tip “orez-spărtură” nu ar fi fost o nenorocire dacă produsul se încadra în parametri. Însă în foarte multe localități a ajuns un fel de nisip de orez, cu multe-multe pietricele, praf și noroi.
