Rechizitoriu șoc! / cazul ofițerului Dinu Timofte (I)
*Judiciaristul i-a învăţat pe adevărații infractori să găsească pe alţii dispuşi să-şi asume vina
*Vasile Muzicantu şi Ioniţă Catola, suspectaţi de spargerea unui bar din Buhuşi, aveau antecedente penale şi riscau acum să facă puşcărie
*Un medic de la Serviciul de Medicină Legală Neamţ a fost cercetat, dar nu a fost pus sub învinuire pentru luare de mită
Dosarul în care poliţistul romaşcan Dinu Dănuţ Timofte este acuzat de favorizarea infractorului şi trafic de influenţă conţine informaţii uluitoare referitoare la modul în care cel mai bun judiciarist, de două ori apreciat ca poliţistului anului, a ajuns să fraternizeze cu infractorii pentru bani.
Din rechizitoriul înaintat de Parchet reiese felul în care ofiţerul a trecut foarte uşor limita dintre colaborarea cu informatorii şi ilegalitate. Petru Hărtănescu, cel care l-a ajutat de multe ori în munca lui pe poliţist, este unul din liderii ţiganilor din Roman. La el au apelat cei patru indivizi prinşi în flagrant, în noaptea de 29 spre 30 septembrie 2012, în timp ce încercau să spargă un bar din judeţul Bacău. Cei patru sunt Ioan Viorel Neagu, Ioniţă Catola, Vasile Muzicantu şi Robert Mihalache. “Ca urmare a probatoriului administrat în dosarul penal, s-a stabilit că în noaptea de 29/30.09.2012 numiţii N. I. V. . C. I. ., M. V. şi M. R., toţi din mun. Roman, jud. Neamţ, persoane cu ocupaţii infracţionale în domeniul furturilor din locuinţe, au decis să pătrundă prin efracţie într-un bar amplasat în com. Filipeşti, jud. Bacău, pentru a sustrage bunuri şi produse de valoare. Spaţiul comercial în cauză este amplasat în imediata vecinătate a drumului european E85, care leagă mun. Roman de mun. Bacău. Deplasarea a fost realizată cu un autoturism Audi înmatriculat în Italia şi care îi aparţinea numitului C. I., avându-l conducător auto pe învinuitul M. V. În jur de miezul nopţii, în timp ce M. V. a rămas la volanul autovehiculului într-o parcare din apropierea barului, ceilalţi trei ocupanţi au forţat grilajul şi uşa de acces în bar, pătrunzând în interior. La scurt timp, în faţa localului au apărut proprietarii acestuia, anunţaţi telefonic de o persoană anonimă care observase activitatea infracţională. Surprinşi în flagrant, cei trei autori au părăsit în fugă localul şi au fugit către Roman, fiind urmăriţi de către proprietari care, însă, au abandonat urmărirea în momentul în care autorii au pătruns într-un lan de porumb din vecinătatea şoselei”, se arată în rechizitoriu. Vasile Muzicantu nu a putut să-şi recupereze colegii, întrucât patronii barului l-au urmărit cu maşina, până când, ajuns în Roman, ţiganul a abandonat maşina şi a scăpat prin fugă. El a fost ulterior recunoscut din fotografii.
*La început, relaţia poliţist – informatori era profesională
Patronii barului au sesizat poliţia, iar colegii din Buhuşi au cerut ajutorul colegilor din Roman pentru identificarea şi prinderea autorilor. Aşa s-a ajuns la poliţistul Dinu Timofte, care imediat l-a căutat pe Vasile Muzicantu prin intermediul lui Viorel Neagu. “În aceste condiţii, cei patru autori l-au contactat pe inculpatul H. P., unul dintre liderii comunităţii de romi din municipiul Roman, căruia i-au explicat evenimentele produse, participanţii la acestea, şi i-au solicitat ajutorul pentru rezolvarea situaţiei, mai exact pentru contactarea unei persoane influente care să poată influenţa cursul cercetărilor efectuate în dosar şi a înlătura răspunderea penală a autorilor. În acelaşi sens a fost contactat şi învinuitul D. S., un alt reprezentant al comunităţii şi persoană de încredere pentru autori, a cărui implicare a sporit credinţa autorilor în rezolvarea situaţiei. Se impune precizarea că atât N. I. V. cât şi C. I. fuseseră anterior condamnaţi penal pentru fapte similare, aspect care ar fi îndrumat instanţa de judecată spre aplicarea unei sancţiuni cu închisoare cu executare la finalizarea dosarului”, se spune în rechizitoriu.
Anchetatorii relevă, mai departe, felul în care a evoluat relaţia profesională dintre poliţist şi informatorii săi. “Atât H. P. cât şi D. S. sunt cunoscuţi ai inculpatului T. D. D., lucrător al poliţiei judiciare în cadrul Poliţiei mun. Roman – Biroul Investigaţii Criminale. Pe parcursul timpului, prin prisma specificului activităţii desfăşurate de către agentul de poliţie, între acesta şi cei doi reprezentanţi ai comunităţii de rromi, s-a creat o apropiere, fapt rezultat şi din interceptările convorbirilor purtate, reliefându-se un anumit nivel de încredere între aceştia. Mai mult decât atât, aceştia au indicat faptul că au colaborat anterior cu agentul de poliţie, oferindu-i sprijin şi informaţii pentru soluţionarea unor cazuri legate de membri ai comunităţii, agentul de poliţie fiind cunoscut ca o persoană competentă şi influentă în mediul de lucru. Astfel, cei doi l-au contactat pe agentul de poliţie căruia i-au explicat evenimentele şi căruia i-au cerut ajutorul pentru a interveni în scopul zădărnicirii cercetărilor efectuate în dosarul penal instrumentat la Poliţia Buhuşi. Acesta a acceptat şi şi-a indicat disponibilitatea în „aranjarea” dosarului penal, însă a solicitat în schimbul ajutorului furnizat suma de 2.000 euro. Conform declaraţiilor numiţilor N. I. V. şi C. I., aceştia aveau la cunoştinţă faptul că prin intermediul persoanelor mai sus enumerate, această sumă de bani urma să ajungă la poliţiştii din Buhuşi.
Totodată, inculpatul T. D. D. urma să îi instruiască pe autori cu privire la paşii care trebuie urmaţi pentru a fi înlăturată răspunderea lor penală în dosar şi să indice ce anume trebuia declarat în faţa lucrătorilor de poliţie, urmând să intervină prin relaţiile sale la poliţiştii din Buhuşi”.
*Apoi, judiciaristul a dat mâna cu infractorii
Pentru a nu risca să ajungă la puşcărie, ţiganii care au fost prinşi în flagrant au căutat o scăpare. “De comun acord, cei patru autori ai tentativei de furt au acceptat condiţiile impuse de către inculpatul T. D.D., în sensul în care au contribuit fiecare la strângerea sumei, lucru petrecut în curtea locuinţei lui M. V. Banii au fost daţi de către martorul N. R. E., concubina lui C. I., inculpatului H. P., care i-a înmânat, la rândul său, inculpatului T. D. D. pe parcursul aceleiaşi zile, cu ocazia întâlnirii dintre aceştia la „barul lui Florică” de pe strada Păcii din Roman. Martor la primirea banilor de către agentul de poliţie a fost şi învinuitul D. S.”.
Cum urma să fie eliminaţi din vizorul anchetatorilor adevăraţii făptaşi? “Pentru a înlătura răspunderea penală a autorilor, inculpatul T. D. D. le-a comunicat acestora, prin intermediul numiţilor H. P. şi D. S., faptul că se impune să fie găsite persoane care să îşi asume săvârşirea faptei şi care să declare acest lucru în faţa poliţiştilor din Buhuşi. Acesta a emis asigurări în sensul că dacă se vor respecta indicaţiile sale, autorii reali vor fi înlăturaţi din cercul suspecţilor. Urmând indicaţiile inculpatului T. D. D., cei patru autori au procedat la căutarea unor astfel de persoane urmărind, conform indicaţiilor primite, ca acestea să nu fie cunoscute cu antecedente penale pentru ca pedeapsa ce urma să fie aplicată acestora să fie o amendă administrativă sau pedeapsa închisorii cu suspendare. Iniţial autorii au convenit cu numiţii G. D. L. şi M. Ş., din Roman, să îşi asume săvârşirea faptei însă implicarea acestora a fost refuzată de către inculpatul T. D. D.. Acesta, utilizându-şi cunoştinţele şi experienţa specifice activităţilor poliţieneşti a indicat faptul că în cazul unei eventuale reconstituiri numitul M.. fiind în vârstă, nu va putea alerga cum alergaseră cei trei tineri, riscând să fie demascat aranjamentul”.
La fel de scrupulos cu detaliile importante, poliţistul Dinu Timofte i-a ajutat pe infractori să-i găsească pe cei dispuşi să îşi asume faptele în locul lor. ”Autorii reali ai infracţiunii au continuat căutările, fiind cooptaţi martorii C.V. şi I. Ş. V., ambii din mun. Bacău. Aceştia erau tineri şi corespundeau constituţiei corporale a realilor autori. Cele două persoane nu aveau antecedente penale şi, în schimbul sumei de 200 lei, au acceptat să se substituie autorilor infracţiunii. Numitul C. I. le-a indicat acestora detaliile faptei săvârşite, precum şi că în urma înţelegerii cu un poliţist din Roman pe nume D., s-a convenit la substituirea autorilor pentru ca cei reali să scape de pedeapsă. Cei doi martori au fost conduşi de C. I. în Roman, la barul „lui Florică”, unde se afla inculpatul T. D. împreună cu H. P. şi D. S.. Aici, utilizându-şi cunoştinţele şi experienţa cumulată, inculpatul Timofte Dinu Dănuţ i-a instruit amănunţit pe cei doi martori cu privire la ceea ce urmau aceştia să declare în faţa lucrătorilor Poliţiei Buhuşi pentru a se erija în autori ai infracţiunii, furnizându-le toate detaliile necesare cu privire la locul şi modul cum s-a săvârşit fapta, insistând asupra faptului ca martorii să nu se piardă cu firea pe parcursul anchetei şi să dezvăluie situaţia reală”, se mai arată în rechizitoriu.
Cristina IORDACHE