Intitulat sugestiv „Poftiți la șezătoare… acasă la Creangă!“, evenimentul – ajuns anul acesta la cea de-a doua ediție – a oferit copiilor prilejul de a intra în universul „Amintirilor din copilăriei“, prin intermediul unui program artistic din care nu au lipsit cântecele, zicătorile, proverbele, poeziile și dansurile populare. Îmbrăcați în costume populare și așezați pe tradiționalele lavițe, cei mici au reconstituit atmosfera țărănească de altădată, alături de organizatori.
„Activitatea a cuprins citate în versuri și proză din opera de căpătâi a lui Ion Creangă, «Amintiri din copilărie», moralizatoare, pline de haz și de farmecul specific marelui povestitor. Copiii au recitat câteva fragmente din poezia lui Anton Pann, precum și proverbe-tablete care satirizează unele defecte umane: lenea, minciuna, lăudăroșenia, prostia etc. Totodată, cei mici au recitat poezie de inspirație folclorică (doine, balade), au interpretat vechi melodii românești («Dorul meu nu-i călător», «Barbu lăutaru», «Lioară, lioară», «Ce s-ar face inima»), pentru a duce mai departe zestrea de spiritualitate a neamului, în Neuitare. La activitate au participat și părinții copiilor, alături de d-nul director Vasile Diaconu, de la Muzeul de Etnografie din Târgu Neamț, și de colaboratorii muzeografi, d-na Roxana și d-na Dorina, care s-au dovedit a fi gazde primitoare și deschise colaborării“, ne-a declarat prof. Gabriela Secheșan.
De altfel, elevii de la Clubul Copiilor din Târgu Neamț organizează frecvent astfel de activități, în săptămâna Școala Altfel ei fiind găzduiți de Muzeul de Istorie și Etnografie, unde au susținut o șezătoare literară.
„Trăind într-o lume agitată, marcată de tot felul de frământări sociale și economice, omul modern s-a îndepărtat de origini, tehnologia luând treptat locul activităților tradiționale, precum și altor forme de manifestare spirituală. Prin astfel de manifestări culturale, încercăm să-i sensibilizăm atât pe copii, cât și pe părinți pentru a se reîntoarce la tradițiile autentice ale poporului român“, a adăugat prof. Gabriela Secheșan.
Șezătoarea, în tradiția populară românească
În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc, de obicei, în serile de iarnă. Persoanele care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale.
În vechime, șezătoarea era organizată de două sau chiar de trei ori pe săptămână, când munca de la câmp înceta. Seara după cină, un grup de fete se aduna la un loc, torcându-și fuiorul de cânepă și caierul de lână.
Despre șezători, pomenește și Ion Creangă, în „Amintirile“ sale: „Toate ca toatele, dar la cusut și sărăduit sumane și mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răutăcioasa de Măriuca Săvucului, care, drept să vă spun, nu-mi era urâtă, făcea adeseori în ciuda mea și-mi bătea din pumni, poreclindu-mă Ion Torcălău, cum îi zicea unui țigan din Vânători. Însă pentru asta tot îmi era dragă, și torceam împreună cu dânsa, la umbra nucului lor, câte-o movilă de drugi de canură, de mă săruta mama, când i le arătam seara acasă. Așa ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca să ne luăm de urât, ceea ce la țară se cheamă șezătoare și se face mai mult noaptea, lucrând fiecare al său“.