Teodor Sandu, poetul care investighează crime, a ajuns la a cincea apariţie editorială “Şiroiesc păsări spre apus”, tipărită la editura TipoMoldova Iaşi. Pentru cei care nu-l cunosc, se cuvine să precizăm că Teo Sandu, aşa cum îi spun prietenii, s-a apucat de scris serios încă din liceu, când a umplut câteva caiete studenţeşti cu versuri, dar nu s-a gândit să le publice niciodată. S-a făcut poliţist, şi este considerat unul dintre cei mai buni judiciarişti, şi a continuat să scrie. În 2010, soţia i-a făcut surpriza să scoată o carte cu poeziile lui. Drept cadou la împlinirea vârstei de 40 de ani. Aşa a apărut volumul “Tablouri şi clipe”, urmat imediat de “Mireasma lacrimilor” şi “Răbdarea pietrei”. În 2011 apare “Eternitatea personală”, iar acum “Şiroiesc păsări spre apus”.
Teo Sandu nu vorbeşte niciodată despre el şi este de o modestie care-i descrie, la nivel subtil, valoarea de om. De câte ori este întrebat cum de s-a apucat el, un poliţist, de scris versuri, spune că Adrian Alui Gheorghe a avut meritul principal pentru că l-a încurajat ”este ceva acolo, aşa că dă-i bătaie!”.
Cuvintele pe care le aşează în versuri Teo Sandu arată că, într-adevăr, “este ceva acolo”. Reproducem poezia “Plâng trandafirii” din ultimul său volum: “Plâng trandafirii-n/amintiri/prin nemişcarea îngheţată/îmbrăţişaţi cu vise şi înveliţi cu spini/îngână viaţa zbuciumată. plâng trandafirii/prin buchete/tăiaţi din rădăcinile însângerate/se ofilesc în butoniere la banchete/dansând lasciv pe sub ferestre. Plâng trandafirii/la concert/plutind pe-ameţitoare valsuri/printre săruturi şi privind discret/la dive ce primesc avansuri. plâng trandafirii/prin culori/cuhaine de nuanţe curcubeu/ca doamnele să înţeleagă/iubirea, e la fel mereu. plâng trandafirii/printre noi/mergând la braţ cu nemurirea/şi când ne-nţeapă câte-un spin/ne-oprim să-i salutăm privirea”.
C.M.