Directori de fițe culturale
În ritm cu decimarea fostelor IAS-uri și CAP-uri, locuitorii din satele nemțene au participat (sau asistat) după Revoluție și la decimarea (la propriu sau la figurat) a Căminelor Culturale.
Descentralizarea administrativă a reprezentat pârghia potrivită pentru ca fiecare primar și majoritatea lui sau fiecare grup de interese dintr-o comună sau alta să rezolve (după putirință, presiune sau dorință) și căminele culturale care stăteau de-a coasta unor inginerii locale.
Cred că la un inventar sumar, în Neamț nu mai sunt nici jumătate din Căminele Culturale de acum 25 de ani. Poate chiar mult mai puțin. Unele și-așa se cam dărâmau, altele erau plasate în clădiri ce au fost retrocedate, altele nu și-au mai găsit rostul în prioritățile politichiei locale, altele erau prea strategic amplasate ca să nu devină cârciumi sau discoteci în care se țopăie pe manele sau pe house.
Fie și cârciumi, spunea odată un responsabil din domeniu, dar măcar să nu fie desființată instituția care leagă traiul contemporan de tradiția locală…
În fine, una peste alta, mai nou aflu că în câteva comune nemțene unde au supraviețuit totuși până acum astfel de lăcașuri pentru inimă și suflet, primari sau politicieni mai noi sau mai vechi au pus iarăși ochii pe ele. Nu, nu vor să le desființeze, ci dată fiind celebra ordonanță prin care nu prea mai poți angaja așa ușor, nepoții, cumetrele sau amantele în administrația publică, posturile de directori sau responsabili de Cămin Cultural au devenit numai bune pentru răsplătit lipitorii de afișe, agenții electorali ori alți clienți politici sau de așternut.
Sfârâiala e că un astfel de job este considerat post unic, deci dacă îl mătrășești pe ocupantul actual găsești înțelegere la București pentru angajarea pilosului sau amantei.
Dată fiind această situație de fapt, întru armonia deplină a unor (subliniez UNOR) șefi de administrație publică și rubedeniile ce trebuie musai angajate sub umbrela primăriilor, putem propune câteva condiții obligatorii care să fie trecute în bibliografia de examen și în fișele de post pentru Guliță de pe uliță.
Să-i placă să citească. Chiar și etichete de pe sticloanțe sau măcar înscrisurile lucioase de pe tricouri.
Să cunoască tradițiile locului. Adică măcar cine l-a sprijinit și cine nu pe primarul care-l angajează și, de asemenea, să știe cine sare gardul cui.
Să cunoască atracțiile turistice din zonă. Un mall ceva, pensiuni mai dosnice, cârciumi non-stop…
Să știe și ceva istorie. Când a apărut Q7, de când se merge după mașini SH fără viză etc.
Să fie pus cât de cât la punct cu tehnica modernă. Bune și telefoanele astea cu care poți face poze în baie pentru fotografia de perete de pe facebook.
Să aibă cunoștințe temeinice. În caz de avarie, măcar printre bătăușii satului iar dacă se mai lipește de ceva interlopi zonali cu atât mai bine.
Lista cu condiții poate continua. La ce rubedenii și ce apucături au unii primari (subliniez UNII), sunt convins că va fi o concurență serioasă.
Daniel VINCA
