Am tot evitat să scriu (și) în ziar despre Cezărică al nostru și Eurovision-ul dar gata!, nu mai rezist, când văd atâtea bocete naționaliste care pun la colț televotingul conspiraționist.
Știu că acest concurs (de parcă ar fi primul sau ultimul așa) nu doar premiază subiectiv arta (până la urmă simțirea nu se măsoară electronic) ci se bazează și pe reciprocități (ba nordice, ba central europene, ba ex-sovietice, ba stanga-dreapta Prut, după cum s-a văzut).
Însă, la fel ca la fotbal, nu te poți plânge că te-a furat arbitrul când tu nu ai văzut mingea sau nu ai trecut de centrul terenului.
Nu mă pricep la critică de artă, astfel că o să ocolesc chestiunile absolut tehnice la acest capitol, dar am să invoc ce spun alții mai deștepți ca mine. O fi vocea lui Cezar super/ extra / colosală dar parcă vorbim totuși de un concurs de muzică ușoară, nu?. Unde piesa căștigătoare devine hit și apoi o fredonează tot poporul în drum spre autobuz, la muncă pe șantier sau în birou și, biensur, la petreceri. Ați încercat, cu vocile voastre non-profi să cântați acest „It’s my life”? Nu vă forțați prea mult că o să aveți gât de girafă…
Ținuta. Ei, aici e aici. Să fie sănătoasă și creatoarea care astfel și-a făcut reclamă pe banii televiziunii române (ăia pe care îi plătiți lunar odată cu factura la curent), dar oricât de răutăcioși ar fi străinii care ne așteaptă la colț, eu tare am fost de acord cu ce au scrie ei, gen „Elvis vampir”, „”Ținută de travestit”, „Bărbat în rochiță cu decolteu până la buric” și multe altele pe care nu le mai pomenesc din diverse motive, inclusiv din rușinea de a fi fost astfel reprezentați.
Model anticultural. Și mă refer – apropo de bocetele că nu au votat românii din Italia și Spania ca altădată – la ceea ce românul simplu, ăla de trebuia să toace un euro sau doi ca să-l facă pe Cezar vedetă crede el despre muzică, despre un cântăreț. O doamnă supărată pe rezultat îmi spunea totuși că bărbații (români) nu prea îl simpatizează pe onor artistul. Da, știu. Și probabil au simțit și alții că piesa, vocea, ținuta și toate celelalte nu îi dau pe spate pe românii ăia dintr-o bucată, fără Conservator, dar care ar fi trebuit să voteze. Păi dacă era vizibil că nici bărbații (și, adaug eu, și multe femei care apreciază ideea de masculinitate în diverse forme) nu vor butona telefonul, de ce l-am trimis pe contratenorul respectiv la piața Europei? Să-l facem / să ne facem de râs, ca în bancul cu calul ghebos dus la iarmaroc?
Soprana Angela Gheorghiu, prietenă cu Cezar, și-a anunțat susținerea pentru participarea lui la concurs dar, într-un acces de sinceritate, spunea că România merge cu o „maimuțăreală”.
Și pentru ca acest circ să fie complet, după ce a ocupat locul 13 – nesperat, zic eu – Cezar s-a cățărat pe un val de naționalism de paradă și a început să-și pună poalele în cap: „“Eurovision este un concurs trucat şi mizerabil. Sunt curios să văd ce va face această fată după terminarea concursului. Nu îi dau şansa să depăşească nivelul ţărilor scandinave”. Eu cred că „această fată” va face bine. Și măcar ea și echipa din spate merită aprecieri pentru că încă o dată au demonstrat că drumosul și simplitatea merg mână în mână. O rochie albă, aparent de in, și desculță – măcar nu s-a prezentat decorată ca o cocotă bătrână. Nivelul țărilor scandinave în muzică? Eu am auzit de Europe , Abba sau Roxette dar nu știu câți scandicavi vor reuși să spună peste un an cine e mărețul Cezar în rochiță…
Iar apropo de lipsa limitelor la zona de ținută – cine o fi fost posesorul de neuron singuratic care a vrut să dea lumea peste cap cu lanțul ăla de neam prost și cu cruciuloiul de cocalar plecat la agățat piți în mall?
În fine, mi-a fost rușine, ca român, de cel trimis să reprezinte țara. M-am bucurat, totuși – sâc!, amară compensație – că nu e din Neamț.
Iar apropo de patriotism, dincolo de neinspirația de a folosi un titlu clasicizat acum câțiva zeci de ani, suntem parcă mai români când cântăm în engleză, nu? Felicitări reprezentantei Moldovei care deși a câștigat acasă cu o piesă tot în engleză, la Eurovision a cântat în română! Și bravo grecilor, polonilor, sârbilor, ungurilor pe care îi tot văd cântând în limba lor!