Ultimele săptămâni de patimi pământești ale Părintelui Iustin au relevat și alte diverse subiecte colaterale, mai mult sau mai puțin interesate. De la clasica răceală cu care ar fi privit unii din șefii Bisericii aura de sfânt a Duhovnicului, la inerentele scenarii legate de conspirații și teorii fanteziste.
Dincolo de toate acestea, a mai fost o nuanță interesantă care ar putea fi subiect de manual pentru prestatorii din comunicare, inclusiv pentru șefii de instituții – felul în care informațiile referitoare și la boala și la decesul Părintelui Iustin au fost disipate spre opinia publică.
Ei bine, o minte pricepută a hotărât, cam dinainte de Paști apariția site-ului petruvodă.ro pe care au fost postate cu o frecvență suficientă informații legate de starea părintelui. Că a fost internat, că a fost operat, că se simte mai bine, că apar oarece probleme, că mănâncă sau nu, că a fost externat, adus cu elicopterul, că a fost dus la Paltin, apoi la Petru Vodă, iar la Paltin, că a venit mitropolitul, că a decedat…
Ei bine, toate aceste informații – pe care le-ați citit pe alte site-uri, în presa centrală și locală, inclusiv în ziarul Ceahlăul – aveau, într-un procent de peste 90 la sută, aceeași sursă oficial-bisericească, site-ul cu pricina.
Asigurând necesarul de informație pe care îl solicita presa (care, la rândul ei, simțea presiunea cerinței dinspre opinia publică), acești responsabili cu sutană ai informației de la „Obștile Petru Vodă și Paltin” (așa era semnătura de pe site) și-au atins scopul: informația era dirijată de ei și chiar dacă apăreau și vești din alte surse, procentul „oficial” al mesajelor a fost unul suficient de satisfăcător. Altminteri, cu presiunea publicului în spate, jurnaliștii ar fi săpat mai mult în stânga și în dreapta, riscul promovării unor informații nedorite, nepotrivite sau insuficient verificate ar fi fost mult mai mare.
Așa cum scriam mai deunăzi într-un alt text, a venit vremea să învățăm cu toții, dincolo de cerințele în domeniu ale UE (care clamează transparența decizională și punctează sfințenia dreptului la informație), că un subiect ținut sub preș accentuează un posibil deficit de imagine și că o comunicare decentă ajută chiar și în cazuri nedorite. Culmea este că prin veștile mai mult sau mai puțin plăcute publicate pe pagina de net a obștilor Petru Vodă și Paltin, lecția de comunicare a venit de unde ne așteptam mai puțin: de la Biserică, instituție cunoscută pentru gradul mărit de conservatorism. Ar fi cazul ca din această lecție să învețe și șefii și responsabilii din administrație sau din alte instituții și inclusiv din firme. Finalul e evident: creierul din spatele acelui site a reușit să controleze ca imagine și să mărească gradul de eficiență al unui eveniment altfel total nefericit.
Vor fi unii care vor spune – și poate au, măcar parțial, dreptate – că a fost vorba și de manipulare sau măcar de o dirijare interesată a mesajului. Da, și? Indiferent de comentarii, în urmă rămâne o sfântă lecție de comunicare.
Daniel VINCA