Conform principiului „dacă nu poți asigura pâine și circ oferă circ în porție dublă”, după cum citeați în ziarul nostru de ieri, învățătorii din Neamț sunt contrariați de câtă grijă le arată guvernanții.
Orice profesie are acolo, o dată pe an, o zi care îi este dedicată: ziua metalurgistului, ziua minerului, ziua polițistului etc. Dovedind cât respect poartă celor care i-au învățat să ţină pixul în mână, onor guvernanții i-au cadorisit pe dascăli nu cu una ci cu două zile de sărbătoare a profesiei, așa să le ajungă (o zi e mai veche, una e mai nouă…).
Știind ce lefuri jenante au dascălii începători (că doar nu o să plângem de mila unor directori care iau în mână aproape cât un secretar de stat), îți vine să întrebi: dar bine don’ ministru, oamenii ăștia, care abia își târâie zilele de azi pe mâine, de festivisme la pătrat au nevoie? Dați-le lefuri decente, asigurați-le fonduri pentru material didactic la zi (că încă mai lucrează pe hărți pe care România se învecinează cu URSS), dați-le banii (legali!) de navetă, adică oferiţi-le un respect real!
În ciuda celor șase procente legale dar nerespectate din PIB pentru Educație, dascălul român a fost ținut, de onor guvernantul român, din 90 până acum, la foc mic. Să fiarbă în suc propriu și să caute singur metode de supraviețuire, uneori la limita legii (vezi meditațiile sau fondul școlii și al clasei). Șefii sindicali au fost mai mult sau mai puțin vocali, dar după ‘nșpe mii de demonstrații în stradă, și-a dat seama bietul sindicalist că el e doar masă de manevră în beneficiul unor negocieri în urma cărora unii lideri au schimbat foarte avantajos portavocea de la protest cu costumul de serviciu la minister…
În acest ritm, guvernanții de azi sau de mâine pot scăpa de alte cheltuieli ale sistemului de învățământ, mituind pe ici pe colo și tăind din grosul cheltuielilor. Nu am văzut niciun comunicat de la sindicatele cadrelor didactice prin care să se solidarizeze cu reala nemulțumire a elevilor navetiști care nu și-au primit de peste șase luni banii prevăzuți de lege. Așa că la actuala situație și complicitate, să nu ne mire dacă, mâine poimâine, învățământul gratuit devine și mai scump. Mai tăiem de la manuale, punem copiii să aducă lemne de acasă, în loc de curent electric folosim lanterne că și așa, în multe școli, în anul de grație 2013, elevii încă mai vin cu sticluța de apă în ghiozdan.
Dar le dăm – dacă nu sunt deja! – ziua studentului, ziua liceanului, ziua elevului de clasa a VIII-a, ziua bobocului de clasa I, ziua copilului de grădiniță. Ups, și ziua bobocului de clasa zero, că e la modă, nu?
Daniel VINCA
