Nu mai țin minte în ce scenetă, e o fază interesantă – funcționara de la un ghișeu dă drumul la gemulețul respectiv care cade fix peste degetele cetățeanului, pentru că se făcuse ora de închidere. Și personajul care întruchipa șablonul funcționarei idioate știa una și bună – a bătut gongul, pac! și gemulețul închis, vii mata client mâine.
Cam așa, înțeleg, ar fi și cu unii (subliniez UNII) profesori de educație fizică. Obiectul pentru care iau ei leafă e unul prin definiție predispus la nonprogram ermetic ci la elasticitate, la program flexibil.
Îmi povestea profesorul (fost fotbalist în ligile inferioare) Marius Anghel, sufletul unei competiții pentru copii de 9-10 ani desfășurate ieri la Roznov, cum a ajuns de la 8 echipe participante la 6, și din alea șase practic una era forțată (o dublură).
La întrebarea mea mirată că de ce nu a invitat și școli din alte localități învecinate (în afară de cele participante), Marius (îi zic așa că îl știu de o viață) a răspuns: „Ba, pardon! Eu am sunat din timp profesorii de sport și i-am invitat cu echipe de la școlile unde predau. Unii au zis da și vin, alții au zis pas. Au invocat diverse motive, că au altceva în program sau că pur și simplu e wekk-end.”
Ei bine, în afară de cele două echipe înscrise de roznoveni, mai era una de la Piatra Neamț, de la Ceahlăul și trei echipe din alte localități: una din Borlești, una din Piatra Șoimului (felicitări profesorilor de sport de acolo) și una – țineți-vă bine! – din Buhuși!
Da, din Buhuși, din alt județ, pentru că mai apropiatele comune Costișa, Podoleni, Zănești, Rediu, Cândești etc nu au știut (poate), nu au vrut, nu au putut să adune puștii de 9-10 și să-i ducă la o competiție organizată, cu arbitri, cu tablou competițional, ce mai, ca la carte.
De ce? Mai zicea Marius Anghel că un coleg de-al său de catedră spunea ceva de genul de ce să venim dacă nu câștigăm, de parcă acești copii nu ar fi TOȚI câștigători prin acțiunea de mișcare, prin faptul că învață că primul pas spre victorie e participarea etc.
Ieri la Roznov câștigători au fost toți puștii care au participat. Perdanții nu au fost cei care au jucat pe teren ci cei care nu au ajuns la competiție pentru că au niște profesori de sport comozi, care nu-și sacrifică bunătate de week-end. E un ghinion în viață să ai în loc de profesor de sport un cadru didactic tip ghișeu.
Daniel Vinca