A visat să fie polițist la Circulație. Dar nu i-a ieșit pasiența. Nu îndeplinea condițiile sau nu a fost pila destul de barosană. Sau nu și-a dat interesul destul propteaua deși a translatat dintr-un portbagaj în altul hârzobul adaugat celorlalte mijloace tradiționale pentru uns sistemul.
În fine, deși nu a prins organigrama acestui serviciu de elită din Poliția Română numit Circulație, el, polițistul destoinic ajuns abia la un amărât de post comunal, nu a uitat niciodată acest vis. Bașca faptul că, rural-rural, dar tot are în fișa postului câteva ore pe săptămână pentru disciplinat șoferii din traficul rutier românesc.
Și o face cu maximum de zel. Chiar și peste program că, nu-i așa?, e mare lucru să faci ceva din plăcere. Ascuns după vreo tufă, după un arbust de pe marginea drumului sau după vreo curbă, pe câțiva kilometri liniari de drum el e general. Poate sancționa, dacă îşi fac de cap la volan, chiar şi pe mahării de la judeţ sau pe coloneii de la IGP. Sau pe interlopii care îl sfidează din jipanele care sunt mai scumpe decât apartamentul luat de el în rate. Dar nu o face, pentru că e băiat orientat, se gândeşte şi la viitor şi nici nu vrea să fie sunat de vreun şef care-i explice că s-a legat de cine nu trebuie.
Compensează această toleranță cu zelul în a-l educa, în a-l disciplina pe amărăștean. Căruia îi explică în timp ce completează procesul verbal cum e cu cazuistica accidentelor grave, cât atârnă în balanță viteza, intrarea nelegală pe contrasens și alte gesturi asemănătoare.
Știe că lumea îl bârfește. Deh, lumea e rea. De exemplu, înainte de Paști mai ziceau câte unii că stă zi și noapte la circulație cu pata pusă pe șoferi doar-doar pică de vreun miel că, vezi Doamne, pe căruțași degeaba îi sancționează și nici dacă ar alerga după furturile cu AN nu ar avea nimic de pus la cuptor. Lume rea, evident, că, tot oprind șoferii, așa, mai în limbaj de manivelă, i se umple frigiderul cu metafore și epitete…
El, polițistul din rural, multiplicat după numărul de curbe de pe drumurile naționale sau județene, e mereu acolo, la datorie. Cu vârf și îndesat, în timpul programului sau în afara lui. Nu dintr-un exces de zel, nu din goana nebună după vreo șpagă (Doamne ferește!) ci pentru că așa îi cere conștiința și pentru că așa crede că își face datoria față de patrie.
Dacă ați avut ghinionul și nu ați întâlnit până acum un astfel de destoinic înger păzitor Circulație part-time, în drumul Piatra Neamț – Bacău îl puteți vedea sigur. După podul de peste Cracău de la Roznov, de fapt în următoarea localitate, e mereu după prima curbă la dreapta. De strajă la dunga continuă!