“Copilăria este inima tuturor vârstelor” spunea Lucian Blaga. Mi-am adus aminte de această vorbă ieri dimineață când, în drum spre redacție, am trecut pe lângă un batalion de țânci de grădiniță (două-trei grupe) care, cu doamnele lor, mergeau la vreo acțiune. Sigur era ceva în legătură cu 1 Iunie, că aveau toți în mâini baloane și păreau intrați în atmosfera sărbătorii lor.
Veseli. Zgomotoși. Vii. Frumoși. Trăind în lumea lor, în care să te ferească Dumnezeu să zici ceva aiurea de Moș Crăciun, că atâta îți trebuie. În lumea în care, dacă nu a ajuns la timp pentru întocmirea procesului verbal de predare-primire dinte căzut, Zâna Măseluță este imediat invocată și apare și îngrijorarea „Oare a pățit ceva?”. Lumea lor, a copiilor, nu are nicio legătură cu cea mult mai urâcioasă a aduților. Cu inflația, cu PIB-ul, cu concurența. Lumea pură a copilăriei nu e pe bani, nu e pe arginți zornăitori și pe orgolii de suflete închistate. Moș Crăciun și Zâna Măseluță nu e a doar a lui Gigel sau doar a Anei, ci aparțin tuturor. Și ei, mogâldețele de câțiva ani, par să aibă uneori mai mulți neuroni decât adulții și să respecte bretelele colegului, rochița colegei. Of, câte avem de învățat de la ei!…
Da, în lumea lor se mai spun vorbe care rănesc. Pe nedrept, uneori. Pentru că dacă sunt loviți în vreun fel – sau dacă au doar impresia asta – reacționează. Și contraatacul pornit din boțul de sufet poate fi ca o explozie care nu mai poate fi stăpânită. E de ajuns însă, de cele mai multe ori, doar să vedem cauza ca să înțelegem efectul.
Copiii au lumea lor și e vai de adultul care nu reușește să le-o înțeleagă. Pentru că oricât ne-am bate noi adulții cu pumnul în piept, că muncim să le punem o pâine pe masă, că leafa noastră asigură cheltuielile lor, esența copilăriei, inima lumii lor nu bate pe ritm de zloți.
Vedem zi de zi, oameni maturi din sufletul cărora s-a șters, odată cu frumusețea copilăriei și orice urmă de umanitate. Indivizi atât de măcinați de importanța propriilor persoane că orice urmă de vis curat a devenit frustrare care le definește viața.
Dramaturgul ceho-englez Tom Stoppard spunea: “Daca păstrezi copilăria mereu cu tine, nu vei îmbătrâni niciodată!”. Iar eu îmi permit să completez: cei care nu știu să fie copii nu știu nici să îmbătrânească frumos.
Daniel Vinca
