Azi laie, mâine bălaie. Azi profesie liberală, mâine bugetar. Sau invers. În funcție de situație de cum îi convine lui musiu.
Vedeam în ziarul de azi (de ieri, la ora la care citiți aceste rânduri) cum luni a fost închisă policlinica. Că doar a fost zi liberă pentru bugetari. Eu știam că unitățile sanitare (fie ele și de tip ambulatoriu) lucrează în foc continuu. Așa văzusem eu prin filmele alea americane care au marele defect să ne arate că pe alte meleaguri chiar se pune preț pe sănătatea omului. La noi, angajații din Policlinică (sau cei care prestează n ore acolo) au beneficiat, ca tot bugetarul, de liber. Toți, deodată.
Ups, dar mai acum ceva timp, când un guvern dădea cu coasa în lefurile bugetarilor, onor salariații cu halate albe de la spital (printre care s-or fi aflând și din cei din Policlinică) spuneau sus și tare că ei nu trebuie să suporte curba de sacrificiu generală, că ei sunt altceva. „La noi e profesie liberală și nu luăm bani de la buget ci de la Casa de asigurări”, spuneau ei de parcă taxele la Casă nu sunt plătite tot de cei care contribuie și la alte bugete (angajați sau angajatori).
Concluzia ar fi că pentru salariații din Policlinică e bine să fie bugetari când se dau libere plătite și nu convine acest statut când e vorba de situații mai puțin plăcute.
Îmi spunea o colegă că sunt supărați medicii și asistenții că tot mai mulți pacienți, pe baza unor formulare speciale, aleg să se trateze în străinătate (servicii care apoi sunt decontate de Casa de Asigurări Neamț din banii care altfel rămâneau în judeţ). Stând strâmb şi judecând drept, dincolo de unele situaţii fiţoase (dar în astfel de cazuri e vorba, în genere, de familii care suportă din banii proprii), este cineva normal la cap care nu ar dori să se trateze într-un spital performant la Piatra Neamț și ia de nebun drumurile străinătății, sau bate potecă la Iași, Târgu Mureș, București, Cluj?
Omul normal la cap nu merge la spital de bine. Dar dacă tot ajunge la ușile spitalului (sau ale policlinicii), vrea ca acolo să fie cineva care îl poate ajuta și serviciile medicale primite să fie de o calitate decentă. Mai vrea – și asta chiar nu costă bani – să fie tratat omenește corect, să i se explice ce se întâmplă cu el. Să fie respectat ca om. Poate că da, medicii din Piatra Neamț au dreptate când spun că anumite servicii asigurate de ei sunt la standard de spital universitar. Degeaba însă se întâmplă așa când serviciile conexe sunt umilitoare pentru pacient.
O spun în cunoștință de cauză – șefii mai vechi sau mai noi ai județului, care diriguiesc și treburile spitalului, ar trebui să nu se bazeze doar pe ce le spun directorii și să meargă măcar la două săptămâni prin saloane sau prin curtea unității sanitare și să stea de vorbă cu oamenii.
Ar afla astfel cu stupoare că în timp ce ei spuneau la televizor (că așa erau informați) că la spital nu se mai merge cu medicamentul sau materialul sanitar de acasă, situația era alta. Că în continuare li se dau pacienților hârtiuțe (nu rețete parafate oficial, că apoi omul ar putea cere banii) cu ce să cumpere de la farmacia din oraș sau în ce cont (uneori de persoană fizică) să trimită banii pentru a primi un anume leac sau material sanitar.
Din păcate, crunta realitate e diferită față de declarațiile frumoase de la televizor. Și e vorba de un domeniu în care suferința nu e metaforă. Ba, pe principiul alba-neagra, ba e bugetară, ba e profesie liberală.
Daniel Vinca
N.B. – Mă întreb așa retoric, oare conducerea Consiliului Județean știe că la Policlinica subordonată Spitalului ieri a fost oblonul închis? Și dacă tot știe (sau a afat acum), ce părere are că zeci (dacă nu sute) de oameni de la țară au venit la cabinete bazați că la Policlinică e ca la spital, adică lucrează oamenii?