Știrea no. 1 în ziarul Ceahlăul de azi (dar sunt sigur că și în restul presei locale) este cea cu toxiinfecția alimentară în masă de la Școala 10. De la școala de VIP-uri, cum i se mai spune.
O să-mi cer scuze cu anticipație de la simandicoasele fețe de prin Inspectorat, DSP sau alte instituții pricepute la a ascunde gunoiul sub preș dacă anumiți termeni folosiți de mine nu sunt cei științifici. Să fim seriosi: putem împacheta tehnic și administrativ mizeria, dar oricât ar vrea unii, ceea ce s-a întâmplat la această școală în ultimele zile, pentru mine profan, e în zona de toxinfecție în masă, otrăvirea prin neglijență a unor copii.
Colegii mei vă dau informațiile concrete pe caz. Eu vă spun aici, părerea mea despre fenomen, atât din punctul de vedere al părintelui cât și al observatorului. Este o afacere bunicică să dai porții de mâncare, aproape cu 10 lei/bucata, zilnic la câteva sute de clienți. Dacă e copii, e și mai bine, mănâncă mai puțin.
Când aud că decizia alegerii firmei de catering a stat în pixul Asociației de Părinți mă apucă râsu’-plânsu’. M-am prins: ce e bine în școală e meritul managementului, al directorului, ce merge strâmb sau – mai grav! – poate omorî cu zile copii, e vina părinților sau, eventual al femeii de serviciu sau al altui Acar Păun.
Nu o cunosc pe directoarea inteligentă care ieri nu știa cum să scoată la inventar cât mai puțini copii cu probleme. Precum Ghiță Pristanda, îi dădea absenți de la ore pe cei aflați la nuștiuce activitate culturală. Dar care ar fi fost sănătoși. Dar a comis-o rău când, pe același principiu al diminuării cu orice preț al numărului de victime, a dezinformat nu doar Inspectoratul Școlar ci – mai grav! – opinia publică, trimițând o statistică îndulcită cu miere, în care vorbește doar de „elevii de la step by step”.
Hello, doamna director, i-ați pierdut pe drum pe preșcolarii care mănâncă în mandatul dumneavoastră și care au suportat și ei (măcar o parte) efectul otrăvirii în mase cu porția la caserole.
Ca să nu lungesc acest text (țipă musiu George-Iași, voi spune altădată cine e zbirul ăsta), nu cred că mai crede cineva că mâncare din școli și grădinițe (fabricată loco sau adusă cu caserola) chiar depășește decizia directorului și a doi-trei locotenenți din echipă? Hai să fim serioși, nimeni nu vrea să fie director ca ajutor de băgător de seamă, ca ascuțitor de creioane. Participarea la concurs (de cele mai multe ori, concurs de… împrejurări) înseamnă dorința de a decide, de a fi jucător, nu spectator. Bunul simț impune ca decizia să fie completată și de responsabilitate.
Responsabilitatea înseamnă, la grădiniță sau la școală, să nu stai momâie ca director când afli că în trei din cinci zile se dă la micul dejun conservă de pate. Sau când meniul e ca pentru bolnavi operați ieri (vezi ciorbă de cartofi plus paste cu carne tocată) să constați că e un fel de „șpriț de mîncare” sau „papa diluată”.
Din ce informații vina cum spre ziarul Ceahlăul, legate și de afacerea cu mâncare de la Școala 10 dar și din alte unități de învățământ, pentru mine este evident că, în asemenea cazuri, în țările civilizate, niște capete și niște galoane săreau… ieri. Culmea nesimțirii este că unii responsabili (în frunte cu această doamnă director) par foarte preocupați nu de problemă, nu de cauze și de soluții, ci – vorba unui clasic în viață – de a „tencui” situația.
Cu cât vor încerca mai mult să dea cu vopsea, cu atât reușesc să se compromită mai mult. Doamna director de la școala 10 (nu vă cunosc personal, dar cred că ăsta e un avantaj), apropo de responsabilitate: decât să cosmetizați morții, decât să scrieți frumos că „operația reușită, pacientul mort!”, decât să dați vina cu lașitate pe Comitetul de Părinți, pe Comitetul de la Haga, pe CEDO sau mai știu eu ce comitete și comiții etc, nu credeți că o fărâmă de responsabilitate v-ar impune o altă abordare, o altă hârtie?
E simplu – zic eu că măcar ca o minimă decență în fața zecilor de părinți care de două zile își țin copii acasă, îi plimbă pe la doctori, dau milioane pe medicamente – să scrieți o hârtie de cateva rânduri. Nu trebuie să fie frumos colorată precum proiectul de management. Doar trei rânduri alb-negru și să conțină cuvântul DEMISIE!
Nota Bene: acest subiect al toxinfecției în masă de la Școala 10, dincolo de necazul atâtor copii și al famiilor acestora, are și o parte pozitivă – obligă presa, obligă opinia publică să se uite mai cu atenție la Afacerea de sute de milioane, de miliarde chiar, al mâncării din grădinițe și școli. Ziarul Ceahlăul va trata cu maximă seriozitate acest fenomen. Așteptăm opiniile și sesizările dumneavoastră.
Nu se va intampla nimic. Aceeasi firma ,,agreata,, v-a livra in continuare mancare de doi lei la pret de 10 lei,ca doar copii nu vorbesc. Directoarea,firma si cei care au aprobat contractul o duc bine.
PANA LA CATA NESIMTIRE SE POATE AJUNGE IN TARA ASTA ???????????????????????????????????????????
Domnul meu, ,,simandicoasele feţe de prin Inspectorat” te-au învăţat carte. Poate nu cât trebuie, dar s-au străduit.
ADMIN: Domnule “Conformistul”, alias “Nedumeritul”, alias “Orotografic” etc. Subiectul tabletei era – daca nu ati fost atent – nu stiinta de carte (pe care sunt sigur ca dvs o aveti cu varf si indesat) ci sanatatea copiilor, sanatate de care raspund diferite institutii ale statului, inclusiv DSP, inclusiv Inspectoratul Scolar. Daca dvs credeti ca acest subiect e minor in comparatiile cu umorile (dvs.) personale asa sa fie. Scuzati-ne ca nu scriem ca la “Informatia Primariei”…
Povestea cu asociatiile de parinti e o gaselnita abila a unor scoli, pentru ca de cele mai multe ori ele sunt create la initiativa cadrelor/conducerilor scolilor, iar uneori le gasim chiar implicate in comitetul director al acestora. Cine strange banii pentru fondul scolii, pentru diverse evenimente,etc. ? Asociatia de parinti. Cine conduce asociatia de parinti ? Tot cadre din scoala…Ca doar n-o sa lasam parintii sa-si faca de cap cu cine stie ce idei…De ce prefera asa ? Avantajele sunt multiple: scolile nu pot lucra cu bani in numerar, pentru ca sunt institutii publice, totul se deruleaza la nivel de trezorerie si cu justificari foarte clare,asa ca orice activitate extrabugetara poate fi sustinuta de asociatia de parinti. Ca parintii scot din buzunar bani grei ca sa-si sustina copiii in gradinita/ scoala e o alta poveste, care nu cred se va termina niciodata, din pacate…Si nu ma refer la banii de rechizite, uniforma, transport, pachetelul de la pauza, si chiar excursia anuala. s
Am apasat din greseala si mi s-a trunchiat mesajul fara sa vreau. Sper sa intervina admin-ul si sa lipeasca el cele doua mesaje.Multumesc.
Revin:
Nu ma refer nici la floricica oferita doamnei la inceput sau la final de an scolar.
Ma refer la numeroasele ocazii de stors bani de la parinti: echipamente, mobilier in sala de clasa, diverse serbari la nivel de scoala, reviste si revistele, poze cu clasa, individuale, etc.
Revenind, asociatia de parinti e o acoperire foarte buna pentru banii cash vehiculati prin scoli, unde mai pui ca da foarte bine la imagine sa apari tu ca scoala in parteneriat cu parintii, desi nu stiu cati dintre ei chiar au vreun habar despre ce inseamna o asociatie care sa-i reprezinte…
Cat despre alimente, e infiorator ce se petrece in scoli, gradinite. Desi parintii sustin financiar mancarea copiilor, nu stiu de cate ori sunt consultati cu adevarat referitor la firma de catering sau de unde sa fie achizitionate alimentele. Adesea se ajunge la un circuit de interese personale de pe urma caruia baga bani in buzunar doua-trei persoane (patronul firmei, directorul/ii scolii, contabil, eventual administrator) si pierd bineinteles copiii, pentru ca se prefera a se cumpara produsele cele mai ieftine si de calitatea cea mai proasta, dar cu preturi supraevaluate. Ce sa mai spunem de marimea portiilor si de atitudinea personalului care se ocupa de servitul mesei care pare sa fie mereu pe fuga si are o singura grija, sa ridice cat mai repede copiii de la masa.
Iar daca pe holurile scolii se mai afla si un automat cu diverse rontanele, toate pline de gluten, zaharuri si grasimi, si eventual si unul cu ciocolata calda, nessuri si altele, avem un tablou cat mai realist al mediului in care ne lasam copiii cel putin 20 de ore saptamanal.