Aho, aho, dragi dregători,
Am venit astăzi cu flori,
Cu cai şi colindători,
Să stăm cu voi până în zori.
Noi am venit la urat
După ce-aţi finalizat
Şedinţa trecută-n plan
Ultima din acest an.
Anul care se sfârşeşte,
Ca să petreceţi regeşte,
A venit Moşul la voi,
Fără plug şi fără boi,
Cu cai şi colindători,
Care s-au pornit din zori
S-ajungă în curtea voastră,
Să vă cânte la fereastră.
Vă spune azi, Moş Crăciun,
C-am avut un an nebun,
Cu multe evenimente,
Şi mai vechi şi mai recente,
Care-au stârnit nebunia
Şi-au răscolit România.
Dar cum Moşu-i băiat bun,
Acum, în prag de Crăciun,
Nu şi-a mai încins gândirea,
S-altoiască stăpânirea,
Nu va mai privi în zare
La-europarlamentare,
Nici la prezidenţiale,
Cu rezultate normale,
Va gândi în plan intern
La căderea de Guvern,
Când Ponta şi Tăriceanu
Au vrut să se încheie anu’
Într-o mare veselie
C-un Guvern pe năsălie,
Cu salarii îngheţate
Cu pensii recalculate,
Cu angajaţii de ieri
Mâine deveniţi şomeri,
Cu preţuri mai explozive
Şi impozite active,
Iar la pensii speciale
Aşteptările-s normale
Că vor fi tăiate toate,
Cu excepţii, că se poate;
Dar a căzut iar torpila
C-a dat Dumnezeu cu mila,
La români mari satisfacţii,
Dublarea de alocaţii,
Primită cu-nfrigurare,
De-actuala guvernare,
Care-a primit lovitura,
Încasând întorsătura
Unei vorbe din popor,
Rostită pe coridor:
„Ce ţie nu-ţi place
Altuia nu-i face”
C-aşai politica mare,
Când ajungi la guvernare,
Şi eşti plin de mari ambţii
Descoperă şi soluţii.
Şi-atunci se-ntrebă românul
Curgându-i din nas veninul:
De ce-am mai făcut schimbări
S-avem sărmani şi boieri?
La polul greu sărăcia
La cel sprinten bogăţia?
Se-mplinesc 30 de ani
De când ai noştri şoimani
Tineri mulţi, nevinovaţi
Erau pe străzi împuşcaţi
Ei îşi doreau libertate,
Demnitate şi dreptate,
Neştiind că-s înşelaţi,
Cu cinism sacrificaţi,
Într-o disoluţie
Falsă revoluţie
Care tot aşa pe blat
Fu lovitură de stat.
Privind cu luciditate
La toate cele-ntâmplate
În aceşti ani de-anarhie
Aparent, democraţie,
Constatăm că România
Va deveni colonia
Unor state din UE
Care, foarte repede,
Ne vor transforma pe noi
În lada lor de gunoi.
E trist c-această-ncercare
Are susţinerea mare
Din partea ciocoilor,
A celor cozi de topor
Care fără ezitare
Au scos ţara la vânzare
Dacă lor asta le place
Moşu-i va lăsa în pace
Şi-şi va întoarce privirea
Să-şi găsească fericirea
Tot la plugul lui Traian
Ca în fiecare an.
Trageţi roata măi flăcăi,
Zornăiţi din zurgălăi!
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Aho, aho, copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă cai v-alăturaţi
Şi cuvântul mi-aascultaţi:
Am coborât toţi aici,
Buhăind, pocnind din bici,
Cu zurgălăi la picioare,
Pe cai năzdrăvani călare.
Noi venim de peste plai,
Păşind pe-o gură de rai,
Sfinţită de mii de ani,
Din strămoşi daci şi romani.
Iat-am coborât în cale,
Ne-am oprit voioşi în vale,
Pentru că-n judeţ la noi
Sunt mulţi cetăţeni de soi,
Care-au moştenit prin ani
De la bravii veterani,
Multă, multă experienţă,
Pricepere, exigenţă,
Visul sfânt al împlinirii
Şi-al autodepăşirii,
Dorinţa de performanţă
Şi nesfărşita speranţă
Că vreodat-aici sub soare
Va veni ziua cea mare,
Când ei, toţi muncitorii,
Curajoşii, truditorii,
Vor fi mai mult respectaţi,
Pe merit apreciaţi.
Mai porniţi o urătură
Tot aici în bătătură,
S-alerge plugu-ndrăzneţ
Pretutindeni în judeţ,
Iar cu surle şi ţambale
Am trecut şi Peste Vale
Şi-am luat caii tropa-tropa,
Renumiţi în Europa,
Prin concursuri mondiale,
Consemnate în anale,
Venind iar la dumneavoastră
Să vă urăm la fereastră
Ca în fiecare an
Pluguşorul lui Traian.
Se porneşte la urat,
Pe pământul luminat,
De steaua anului nou
Şi-al crăciunului ecou.
Pentru cei care vă ură,
Înc-o brazdă-n bătătură.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Aşa cum bine se ştie
Toţi suntem legaţi de glie,
Sufletul ni-i primăvară
Când ogoarele se ară
Mii de şoapte se aud
Pe câmpul de verde crud
Când grânele unduiesc
Şi le-ascultăm cum cresc
Răzbat şoapte din străbuni
Împletite în cununi
Coborând din deal în vale,
În suferinţă şi jale,
Pe când doina se revarsă
Peste cei cu fruntea arsă.
De la ei primim poruncă
Să nu ne ferim de muncă,
Când este vorba de glie
Avem sfânta datorie
S-o lucrăm cum se cuvine,
Doar aşa ne-o fi mai bine,
De-o s-avem prosperitate,
Prestigiu şi demnitate
Şi vom fi aici stăpâni
Mândri că suntem români.
Azi rostim o urătură
Desprinsă dintr-o scriptură,
Azi rostim un pluguşor
Cel drag nouă, tuturor,
Şi-l ascultăm an de an,
Pluguşorul lui Traian.
Înc-odata măi fârtaţi
Lângă cai v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi:
s-a sculat mai an
bădica Traian
Pe ochi negri s-a spălat
La icoane s-a-nchinat
La toţi sfinţii s-a rugat
Plosca cu vin a luat
Şi la toţi plugarii-a dat
Ca să iasă la arat.
Au luat 12 juncani
În frunte ţintaţi
De ziua de sfinţi fătaţi
Cu coarnele zugrăvite,
Cu unghiile potcovite,
Cu cozile împletite
Şi-au ieşit la arat
La mărul rotat.
În dealul cu zori,
Pe câmpul cu flori;
Brazdă neagră-au răsturnat,
Grâu frumos au semănat,
Dar fiind locul pietros,
Fierul de la plug s-a ros
Şi acasă s-au întors,
Au dat plugul de perete
Şi plugarii-n sat la fete
Cei mai mari la fete mari,
Cei mai mici la mămăligi
Şi-apoi roata măi voinici.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
La lună, la săptămână,
Văzând vrăbiile-n munte
Şi-a adus de grâu aminte.
El în grajd s-a întors,
Un murguleţ a scos,
Pe el a-ncălecat
Şi spre holdă a plecat.
Grăul era copt, răscopt,
De pe cal s-a aplecat,
Trei spice-n măn-a luat,
În batistă le-a legat,
În buzunar le-a băgat,
Acasă s-a înturnat
Şi din gură-a cuvântat:
-Măi muiere, gospodină,
Grău-i copt de-o săptămână.
-Taci bărbate, gospodare,
Du-te la târgul cel mare,
La târgul de la Soroca,
Cumpără oţel cu oca
Şi dă-l la meşteri fierari
Să ne facă seceri mari
Pentru secerători tari
Şi altele cât mai mici
Pentru copilaşi voinici,
Dar mai multe mărunţele
Cu mănunchi de viorele
Pentru fete tinerele
Şi neveste ocheşele
Să seceri grâul cu ele.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Ăsta-i plugul din străbuni,
Atât de drag la români,
Fiindcă după cum se ştie
Toţi suntem legaţi de glie;
Când ogoarele se ară
Sufletul ni-i primăvară,
Mii de şoapte se aud
Pe câmpul de verde crud;
Când grânele unduiesc
Şi le ascultăm cum cresc
Răzbat şoapte din străbuni
Împletite în cununi;
De la ei primi poruncă
Să nu ne ferim de muncă;
Când este vorba de glie,
Avem sfânta datorie
S-o lucrăm cum se cuvine
Ca să ne fie mai bine,
Ca s-avem prosperitate,
Prestigiu şi demnitate
Şi-n Europa intraţi
Să fim şi noi respectaţi.
Trageţi brazdă mai adâncă
Şi să ne-apucăm de muncă
Pentru că-n comunitate
Nu curge miere şi lapte.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Acum la sfârşit de an
Celor mai mari gospodari
Aleşi cu răspunderi mari
Moşul cu drag vă urează
Să vegheaţi cu mintea trează
Fiţi prezenţi pe metereze
Lumea să v-aprecieze
Judeţul să-nflorească
Lumea o să vă iubească.
Îi rumă scurt pe boieri,
Pe domnii consilieri,
Dac-au venit la urare,
Absolut din întâmplare,
Vor băga mâna-n tunică,
Şi vor scoate-o pungă mică,
Slobozind discret din ea,
Toată-ndemnizaţia,
Ca s-o dea la urători
Care-s pe drumuri din zori.
Acum, la domn preşedinte,
Cu gândul la cele sfinte;
Dumnezeu l-a ajutat,
Excelent s-a descurcat
S-aducă-n judeţ la noi
Milioane d-euroi.
A reuşi într-un an,
Dovedind că-i ortoman,
Investiţii să pornească,
Judeţul să-nflorească.
Aceste realizări,
Cu benefice urmări,
Vor aduce bunăstarea,
Progresul şi dezvoltarea,
Ne vor duce înainte,
Cu Arsene Preşedinte,
Iar la anul la locale,
S-o deschide aceeaşi cale,
Să-l vedem iarăşi semeţ,
Căpitan peste judeţ.
Trageţi plugul cu elan,
Consiliului Judeţean,
Mânaţi măi!
Cei doi vicepreşedinţi,
Oameni harnici şi cuminţi,
Asaftei şi cu dulamă,
Ne-or băga mai mult în seamă,
Mai vârtos ne-or ajuta,
Să putem organiza,
La Baza de Peste Vale,
Iarăşi cupe mondiale,
S-ajungă sportul evestru,
Fruntaş în judeţul nostru.
Cum a fost şi-n acest an,
Când s-a pus ban lângă ban,
Ca şi-n anii ce-au trecut,
s-a reuşit când s-a vrut.
Iar acum , că-i primăvară,
Ne oprim la secretară,
Care-n mersul ei isteţ,
A ocupat în judeţ,
Pornită-ntr-una să salte,
Demnităţile înalte,
Când subprefect, când prefect,
Dar marşul său triumfal,
Ca secretar general,
În Consiliul Judeţean,
Este cel mai vrednic plan.
Să aibă mereu succese,
Cât mai multe şi mai dese
Şi poate vre-un vânt extern,
O va propulsa-n guvern.
Trageţi brazdă lângă scară,
Pentru doamna secretară!
Mânaţi măi!
Urăm de lângă trăsură
Pentru toţi din Prefectură,
Directori şi secretari,
Pentru şefii mici şi mari,
Pentru doamne, domnişoare,
Contabile, secretare,
Pentru toţi funcţionarii,
Vom slobozi telegarii,
Şi-or bate pasul pe loc,
Iar potcoavele de foc,
s-aducă la toţi noroc.
O urare în direct,
Acum, pentru domn’ prefect,
A revenit triumfal,
Când PNL-u-i pe val;
Pentru că-i un om cinstit,
A mai fost nemulţumit,
Când unii de prin partid,
Considerându-l timid,
Încercau să deraieze,
Lumea să o deruteze,
Prin multe diversiuni,
Care n-au făcut minuni,
Fiindcă pân-la sfărşit,
Apele s-au despărţit,
Iar lazăr om îndrăzneţ,
Va guverna în judeţ,
Ajutat de subprefect,
Care-i tot un om corect,
Domnul Doru Ungureanu,
Amândoi veghind la anu’,
Să se ia măsuri corecte,
Legile să se respecte.
Trageţi brazdă cu măsură
Pentru-ntreaga Prefectură!
Mânaţi, măi, hăi, hăi!
Trageţi plugul pe sub soare
Pentru o colaborare
În Consiliul Judeţean
Cum ne-am dorit an de an
Şi în anul care vine
Vrem să fie şi mai bine
Puterea să mai cedeze
Ea-ntâi să colaboreze,
Opoziţia la fel,
Să renunţe l-al său zel,
Să fie mai tolerantă
Şi poate mai elegantă.
Să revenim în final,
Şi de pe jos şi de pe cal,
La arsene preşedinte
Care duce înainte,
Judeţu-ntr-o altă eră,
Mult visată şi prosperă.
Mânaţi, măi, hăi, hăi!