Antrenorul Marin Barbu s-a despărţit ieri, pe cale amiabilă, de FC Ceahlăul, formaţie pe care a condus-o în ultimele 5 etape ale sezonului trecut, atunci când a reuşit salvarea de la retrogradare, după un parcurs aproape impecabil, şi în primele două runde din noua stagiune, din păcate, cu tot atâtea eşecuri, 0 – 4 la CFR Cluj, şi 1 – 4, pe teren propriu, cu ASA Tg. Mureş. După ce a semnat actele prin care îşi încheie activitatea la club, după ce a discutat cu oficialii şi cu antrenorii, Marin Barbu a fost fair play şi a stat de vorbă şi cu reprezentanţii mass media, cărora le-a explicat motivele despărţirii, încă din startul sezonului. Deşi a arătat o mină pozitivă, în sufletul tehnicianului născut la Bucureşti s-a resimţit o oarecare umbră de supărare şi dezamăgire deoarece a plecat într-un moment greu pentru club şi pentru echipă şi pentru că nu a fost sprijinit mai mult ca Ceahlăul să aibă un alt start de sezon. Marin Barbu a urat mult succes echipei unde a antrenat de 4 ori în carieră şi crede în şansele ei de a se salva de la retrogradare, doar dacă jucătorii îşi schimbă atitudinea.
Rep: Domnule Barbu, cum a fost despărţirea de FC Ceahlăul?
M.B: Sunt un pic supărat şi dezamăgit pentru că ştiam că anul ăsta, nu numai condiţiile de la Ceahlăul ci şi condiţiile de la multe echipe vor fi o problemă, dar am sperat şi am crezut că ambiţia unor jucători dornici de afirmare va fi pe primul plan. Dezamăgit într-un fel pentru că diferenţa de joc dintre ultimele 5 etape din campionatul trecut şi astea două etape, atât ca echipă cât şi individual, a fost cam de la cer la pământ. Deci dacă în ultimele 5 etape n-a dat nimeni cu capul în faţa noastră, în astea două etape cred că şi eu dacă atacam puţin mai bine puteam să dau cu capul. Sunt dezamăgit pentru că nu ştiu de unde porneşte această schimbare de atitudine, pot să spun că am avut o relaţie bună cu jucătorii, chiar şi la antrenamente aţi văzut că am încercat să fac nişte antrenamente lipsite de stres, de urlete sau de înjurături. Nu a fost aşa cum mi-am dorit, cred că această despărţire e cam 50-50%, poate o să creeze un şoc şi să trezească în general echipa. Eu le-am şi spus, măi băieţi nu avem o echipă extraordinară, plină de valori, dar dacă vrem cât de cât să ne aliniem aşa la nivelul formaţiilor de divizia A, mai trebuie să jucăm şi cu sufletul pentru echipă, pentru mine.
Rep: A fost o despărţire pe cale amiabilă, nu a mai existat cale de întoarcere?
M.B: Da, a fost o despărţire pe cale amiabilă, am cam vrut şi eu, au cam vrut şi dânşii. Nu am fost demis, am avut o discuţie cu domnul Mestecăneanu căruia i-am spus că dacă sunt principalul vinovat şi putem să creem un şoc, ne înţelegem şi ne despărţim?
Rep: Dacă conducerea ar fi spus să rămâneţi, aţi fi continuat?
M.B: Normal, aş fi continuat pentru că sunt sub contract şi nu am cum să părăsesc locul de muncă.
Rep: Ce aţi cerut conducerii şi nu aţi primit, în calitate de antrenor?
M.B: Am cerut mai mulţi jucători la nivelul ligii întâi, dar bugetul care este actualmente al clubului, şi pe care nu îl cunosc, nu permite aducerea unui jucător de valoare, şi am mai rămas cu ce am rămas, după plecările unor jucători, dar, repet, am avut încrederea că vom pune osul la treabă. Încrederea mi-a fost dată de ultimele 5 etape în care am avut o apărare foarte bună. Faţă de atunci au lipsit doar Constantinescu şi Golubovic, şi atunci au jucat Ţepeş, Onciu, Achim, Dumitraş, Marc, Ichim, Cazan şi alţii. Atunci au jucat cu dorinţă, cu ambiţie, plus că unii dintre ei chiar evolua în premieră pentru Ceahlăul, şi mi-a dat speranţă. Am zis, hai că n-om marca noi goluri multe, dar având o apărare bună vom putea să menţinem rezultatele pe linia de plutire.
Rep: Aţi simţit şi o trădare din partea jucătorilor?
M.B: E prea mult spus. Ca să trădezi poate sunt interese mult mai mari, mie mi s-a părut mai mult o delăsare şi o nemulţumire a echipei. Am avut foarte multe discuţii cu ei, şi în grup, şi în particular, am încercat pe toate planurile să îi iau, nu am vorbit numai de fotbal ci şi la capitolul omeneşte. Le-am spus că viaţa e din ce în ce mai crudă, banii nu îi mai dă nimeni de pomană, la club nu prea mai ajută nimeni, mulţi au dat bir cu fugiţii, iar dacă vreau să îşi mai ia banii trebuie să facă mai multe în campionatul ăsta, să se mai apropie lumea de echipă. Eu le-am spus, am o vârstă, dacă mai antrenez un an, doi, mulţumesc lui Dumnezeu, apoi ies la pensie şi stau „everyday holidays”, dar iei sunt tineri şi mai au de muncit. Nu mi-a explicat niciunul adevărate motive nici ale mulţumirii nici ale delăsării, cert este că acuma, odată cu plecarea mea, să demonstreze că poate eu am fost veriga slabă şi să facă puncte pentru echipă.
Rep: Cu sau fără dumneavoastră, are la ora actuală valoare Ceahlăul să se salveze de la retrogradare?
M.B: Cu echipele bune va fi greu, dar cu echipele din parte a doua a clasamentului vor putea face puncte dacă vor evolua aşa cum au evoluat în ultima parte a campionatului trecut. Dacă nu va fi greu. Eu le-am şi spus că salariile care le au de luat şi care le vor lua, poate le vor lua la limita regulamentului, iar în ziua de azi fotbaliştii nu să mai creadă că ei sunt o altă parte a societăţii. Sunt unii care muncesc 12 ore pe zi şi nu ştiu dacă vin cu 10 milioane pe lună acasă, mai au şi copii, trebuie să le dea să mănânce sau să îi trimeată la şcoală, iar ei deocamdată sunt o parte a societăţii privilegiată, chiar dacă nu se câştigă aşa de bine cum e în Anglia, Spania sau Franţa. Dar, vizavi de poporul român, încă e bine, chiar şi la Ceahlăul.
Rep: Vedeţi vreo soluţie de redresare a clubului din punct de vedere financiar, sau de ce ar avea nevoie?
M.B: Ar fi nevoie ca mai mulţi oameni cu bani să cumpere acţiunile clubului, să se unească mai mulţi oameni care să facă un buget mai valoros, că din banii de la televiziune este foarte greu să ţii şi atâtea echipe de juniori, şi salariaţi, iar dacă se va face treaba asta şi oamenii vor ajunge la un consens, se poate face o echipă bună. Ce, Tg. Jiu e un oraş mai mare ca Piatra Neamţ?, nu, dar uite că la Tg. Jiu s-au găsit nişte oameni ca să facă un buget de 5,5 milioane de euro ca să îşi facă o echipă bună şi chiar cu acest buget nu se ştie dacă pot face o echipă să prindă cupele europene.
Rep: Regretaţi că nu aţi părăsit echipa din vară, după îndeplinirea obiectivului şi după ce aţi aflat că situaţia financiară va fi grea?
M.B: Poate regret că am avut o ofertă din Algeria să mă duc să antrenez acolo. Poate acolo câştigam şi bani mai mulţi, dar am zic că nicăieri nu e mai bine ca acasă şi, sincer să fiu, nici prin cele mai negre gânduri nu îmi închipuiam să avem în astea două etape parcursul pe care l-am avut.
Rep: Ce vrea să facă în continuare Marin Barbu?
M.B: Îmi propun să fiu sănătos, viaţa merge înainte, am să încerc să mă delimitez de ştirile din fotbal unde mai peste tot numai scandaluri şi, în viitor, cred că mi-aş dori o echipă, chiar dacă e de divizie inferioară, în aşa fel încât să te duci cu plăcere la servici, să ai continuitate. Dar stau şi mă gândesc că cu tineretul ăsta tre să te comporţi ca pe vremea Inchiziţiei, pentru că, cu părere de rău, eu am prins mai multe generaţii aici, de jucători, şi din ce în ce mentalitatea s-a dus pe apa sâmbetei.