Plante nelipsite din farmacologia popular

19/04/2019

* Utilizate în mod tradițional și în bucătărie

* Rememorare spirituală, comuniune cu Hristos

Tina CONDREA-ZĂPODEANU

Calomfir și vetrice sunt plante erbacee aromatice și medicinal. Ambele specii au flori galben-intens care apar la sfârșitul verii, au dimensiunea și forma unor butoni, aproape fără deosebire între cele două tipuri. Diferența o fac frunzele: ale calomfirului sunt ovale și alungite, cu marginea ușor zimțată, în timp ce vetricele are frunze divizate în segmente, formate din lobi micuți ce dau frunzelor aspect de ferigă în miniatură. Frunzele de calomfir sunt mai intense și mai plăcute la gust decât cele de ventrice, de unde și numele de bălsămița.

Calomfirul și vetriceaua sunt extrem de adaptabile, versatile din punct de vedere climatic și foarte rezistente. Cresc în orice tip de sol și preferă locurile însorite, fiind întâlnite în toată țara sub aspectul unor tufişuri de formă rotundă, pline de flori pe parcursul întregii veri. Din această cauză au fost cultivate și ca plante ornamentale în grădini, mai ales la țară.

*Ceaiuri amare servite în Postul Mare

Calomfirul și vetricele au fost cunoscute și cultivate din cele mai vechi timpuri. Creștinii au început să servească în Postul Mare ceaiuri amare de ventrice și o budincă aromatizată cu vetrice. Scopul acestei practici era rememorarea spirituală a dietei din ierburi pe care israeliții fuseseră obligați să le consume în timpul fugii din Egipt, dar și comuniunea cu Hristos printr-un fel de transă indusă de substanțele active din plante. O altă poveste spune că frunzele erau folosite ca semne de carte în Biblii, fiind un fel de energizante olfactive care îi țineau pe credincioși atenți în timpul slujbelor prelungi.

Calomfirul și vetricele erau extrem de populare odată pe teritoriul românesc, tradiția utilizării lui s-a subțiat până la ignorare.

*Din vechime, ierburi recomandate ca leacuri

În trecut, calomfirul și vetriceaua erau nelipsite din farmacologia populară. Indicațiile terapeutice din vechime recomandau aceste ierburi în cazul paraziților intestinali, problemelor digestive, febrei, ca metodă de ameliorare a reumatismului sau ca tratament împotriva rubeolei. Dozaje concentrate de infuzii din frune erau folosite pentru inducerea avortului în cazul sarcinilor nedorite. Legături din aceste plante erau agățate în case pentru a ține la distanță țânțarii și puricii, iar mănunchiuri cu flori și frunze erau folosite pentru frecarea animalelor împotriva scabiei.

În prezent, folosirea internă a părților de calomfir sau vetrice este limitată, datorită uleiurilor volatile conținute extrem de excitante pentru sistemul nervos. În cantități exagerate, pot cauza halucinații, convulsii, spasme, chiar moartea.

*Calomfirul, cunoscut și ca izma-Maicii-Preciste.

Frunzele de calomfir sau vetrice au fost utilizate în mod tradițional și în bucătărie. Se culegeau de tinere, înainte ca planta să înflorească și se foloseau proaspete pentru aromatizarea sosurilor, la omlete și papare, la carnea de vânat sau se puneau la umpluturi.

Frunzele se foloseau și la marinarea cărnurilor, pentru conservarea lor pe o perioadă mai lungă, motivul are de-a face cu aroma intensă conferită, dar și faptul că planta ținea muștele la distanță de carne. Frunzele erau foloste pentru aromatizarea băuturilor răcoritoare, a berii și chiar a supelor și salatelor de fructe. Se spune că gustul aduce cu cel de mentă, de unde un alt nume sub care calomfirul mai este cunoscut, izma-Maicii-Preciste.

Lasa un comentariu