Ceea ce mi s-a părut interesant este însă faptul că mulți politicieni, mai cu seamă dintre cei care fie s-a întâmplat să își utilizeze capitalul economic pentru a accede la funcții publice, fie dintre cei care, dintr-un interes sau altul, au fost promovați pe linie de partid, au dorit, după ce au ajuns în pozițiile respective, să dețină, musai, și o „patalama” academică. Unii au vrut doctorate, alții grade universitare, alții le-au vrut pe ambele deodată. Să ne amintim de Elena Udrea, care s-a înscris la un doctorat pe care nu l-a mai dus la capăt și care a fost, pentru o perioadă, împopoțonată cu gradul didactic de lector universitar la o universitate bucureșteană. Avem, în clar, cazul lui „dottore” Ponta, a cărui teză de doctorat s-a dovedit a fi un plagiat odios. Mai nou, aflăm că s-a autosesizat Comisia de Etică a Universității București și în cazul primarului Craiovei, Olguța Vasilescu, care ar fi copiat de pe internet un întreg capitol ale tezei sale de doctorat în sociologie. Pentru cine nu știe ce înseamnă să cercetezi și apoi să scrii o teză de doctorat ori o carte cu valențe științifice, termenul „plagiat” poate părea fie exotic, fie de-a dreptul neinteresant. Or, într-un sistem de educație în care copiii învață, din fragedă pruncie, că este în regulă să copiezi de la colegi, pe sub bancă ori de pe internet, acest lucru nu e deloc unul uimitor. De fapt, termenul „plagiat” nu înseamnă nimic altceva decât furt. Iar furtul, indiferent că e furtul unei găini ori furtul unei idei, rămâne furt și trebuie să intre sub incidența legii penale. Din acest motiv, așa-numita „renunțare la titlul de doctor” probată zilele trecute de premierul Victor Ponta nu este decât o nouă mascaradă, o nouă minciună. Titlul de doctor în științe se poate acorda și poate fi retras, dar nu poți tu renunța la el. Premierul a executat un nou joc de imagine și a făcut-o din nou prost, pentru toți cei care cunosc legislația universitară. Urmează, la rând, Olguța Vasilescu, și poate că aceste comisii de etică existente la nivelul senatelor universitare se vor autosesiza și în alte cazuri de doctorate susținute de politicieni. O spun clar: nu poți scrie un doctorat onest și să fii, în același timp, un politician activ. Pur și simplu, există aici o imposibilitate fizică, temporală: nu ai timp de cercetare sistematică, darmite să mai și scrii o teză argumentată riguros și care, pe deasupra, să fie originală, așa cum se presupune că trebuie să fie orice doctorat. Iată motivul esențial pentru care politica și plagiatul merg mână în mână, mai cu seamă într-o țară care pare să-și fi pierdut reperele.
Prof.univ.dr. Daniel Șandru